T. Airaksinen evidentiaza urmatoarele tipuri de autoritate:

  • Autoritatea de facto, efectiva. O astfel de autoritate se intalneste atunci cand subordonatul accepta si suporta, pur si simplu, preferintele, opiniile, judecatile, comportamentul superiorului. Aceasta autoritate este urmata datorita emulatiei, admiratiei, adorarii.

Tipul de comportament adoptat de cel ce se subordoneza poate avea iz isteric sau chiar patologic, cu toate ca este un mod de reactie familiar la majoritatea oamenilor. O parte a propriei noastre personalitati, scoate in evidenta Airaksinen, poate fi transferata in seama alteia. Noi urmam exemplul ei ca si cum am fi noi insine.

Subordonatul isi inabusa propria lui judecata si preia pe a altuia, instituindu-l ca autoritate in sfera obiectului judecatii rspective. Autoritatea (superiorul) este urmata fara a i se pretinde justificarea (deciziilor, hotararilor, actelor si comportamentului sau).

  • Autoritatea teoretica (a specialistului). In acest caz, anumiti oameni, cu o temeinica pregatire stiintifica, devin autoritati pentru oricine este interesat tocmai in acele lucruri despre care acestia au o pregatire, o pricepere, o autorizare speciala. Autoritatea-expert presupune, deci, interesul agentului subordonat.
  • Autoritatea de jure, normativa. In aceasta situatie, agentul superior pretinde, in mod indreptatit, ca agentul subordonat sa fie in acord, in consonanta cu judecatile, cu cerintele lui. Autoritatea normativa este deasupra celorlalte. Ea cere din partea agentilor subordonati suspendarea judecatilor proprii si actiune in concordanta cu directivele ei. Este vorba, aici, de autoritatea morala, juridica, religioasa.

Oare ce fel da autoritatea avea Isus?

Anunțuri