Comportamentul religios greşit – Caracterul Schizoid

Oamenii care comunica greu si se tem de legaturi sentimentale sunt considerati firi schizoide. Aceasta nu inseamna catusi de putin ca ei se afla pe treapta premergatoare schizofreniei, ci ca au o anumita structura a personalitatii, ca nu doresc sa se lege in nici un fel, parand din aceasta cauza reci si distanti. Oamenii din aceasta categorie nu-i iubesc pe cei cu o credinta vie, implicata, ei prefera sa se apropie de orice sentiment inarmati cu scepticism si retinere. Iar aceasta pentru ca ar putea fi dezamagiti, ceea ce ar fi rau pentru ei. Credinta este pentru ei un lucru rational. Gandirea le este abstracta, legatura cu Dumnezeu lipsita de caldura. Deoarece nu se simt iubiti, cauta relatii libere, care sa nu-i oblige la nimic, si incep sa se teama de acestea imediat ce partenerul incearca o apropiere. De aceea omul cu un asemenea caracter ramane mai degraba un singuratic si se trezeste atras intr-un cerc vicios: refuzand intimitatea, el se afla de fapt in cautarea ei. Este un “arici” care isi scoate acele si devine agresiv de cate ori se apropie cineva de el.

Cateodata agresivitatea sa poate fi mijloc de stabilire a contactelor: ii e mai usor sa lege o relatie cu ajutorul intepaturilor, a iesirilor cinice, ironice, sau chiar a bataii decat prin tandrete si complimente. Asemenea tactici il feresc de relatii sentimentale de care se teme.

Cu siguranra ca in copilarie n-a fost suficient de iubit. Nu a existat nici o persoana care sa-i fi oferit in permanenta un sentiment de protectie si caldura. Dezamagirile si respingerile repetate (cateodata de catre rude), l-au facut neincrezator si inclinat spre iesiri violente.

Cel mai sigur ajutor pe care i-l poate acorda cineva este sa-i lase timp de gandire si sa nu-i interpreteze iesirile ca manifestari ale antipatiei. Apelurile si imperativele precum: “trebuie sa…” sau “esti obligat sa…” nu sunt de nici un folos.

In timpul sarbatorilor liturgice, un asemenea om prefera sa ramana undeva deoparte, “la marginea societatii” cum s-ar spune. El nu doreste sa fie implicat prin saluturi binevoitoare sau strangeri de mana. Nimic nu-i este mai nesuferit decat inaltarea mainilor in timpul slujbei sau imbratisarile induiosatoare. Palpitatiile cardiace si transpiratia mainilor sunt manifestarile lipsei de siguranta. Preotul il poate invita sa faca asemenea gesturi, fara a exercita insa vreo presiune. Nu trebuie sa ne lasam inselati de comportamentul lui rece si indiferent, adoptat chiar si atunci cand este provocat. Acesta este modul lor nu prea fericit de supercompensare a unei nesigurante sociale adesea neconstientizate.

Concluzie

Am descris mai jos patru tipuri de comportament nevrotic. Acestea se intalnesc arareori in forma lor pura, fiind de cele mai multe ori combinate. Chiar si omul “normal” are cate ceva din fiecare structura; asta nu inseamna insa o deviatie nevrotica a personalitatii. Abia accentuarea unuia sau altuia dintre tipurile de comportament in situatii conflictuale dezvaluie anumite slabiciuni. Hiper sau hipo adaptarea sociala sau religioasa, precum si deficientele izbitoare in domeniul “prelucrarii” unor conflicte sufletesti sunt semnele unui dezechilibru psihic.

Dumnezeu este altfel, de Jorg Muller

Anunțuri

19 gânduri despre „Comportamentul religios greşit – Caracterul Schizoid

  1. am reusit, finally! interesant articol!
    …in fine, toti suntem un pic schizo, un pic nevrotici, si refulati la greu! doar EL ne poate elibera de schisme launtrice si de morburi.

  2. Ei, Ciprian, se vede ca esti medic. Sti tu ceva. Chiar asa este. Avem din toate cate putin. EL ne tine in limite normale, atata timp cat normalitatea inseamna sa ramanem in El.

  3. eu nu-s doar un pic, mi se potrivesc cam toate caracteristicile. Nu 100%, dar peste 80% în orice caz.

    Oricum, nu toţi trebuie să fim astronauţi, zicea cineva.

  4. Am citit cu interes aceste cateva expuneri pe baza cartii acestui autor – Jorg Muller. Se observa stilul accesibil, lipsit de emfaza si descrierea tipologiilor cu acuratetea cunoscatorului experimentat care scrie pentru a transmite informatii.
    Cred ca e o carte foarte buna pentru a fi inclusa in bibliografie pt. cursurile noastre; spune-mi te rog ce editura a scos cartea(n-am retinut daca ai mentionat).

  5. 🙂 De multe ori mi se intampla si mie ( ni s-a spus ca e normal pentru studentii la Psihologie 😛 ) sa regasesc in mine orice tulburare si tendinta nevrotica despre care vorbeam mai mult sau mai putin la scoala. Dar are dreptate cine zice mai sus: echilibrul si functionarea normala le-am gasit si eu doar in bratul Domnului.

    • Ai dreptate Eliza. Unii insa nu gasesc asa de repede alinare in Domnul (ori nu gasesc liniste o viata intreaga, cu toate ca sunt crestini). Conflictul interior pare sa existe si sa persiste ani de zile. Oare de ce?

      • Scuze pety,
        Chiar dacă sunt un musafir nepoftit în domeniu, totuşi nu sunt lămurit cu afirmaţia de mai sus. Despre ce conflict interior este vorba? Bănuiesc că tema cu conflictul interior, dezbătut pe toate feţele, poate reprezenta un întreg subiect. Ar dezvălui, cred eu, multe conflicte interioare, poate chiar la indivizi care nu realizează că au totuşi, vreunul.

        • Constantin, nu esti nepoftit 🙂
          In postare / articol este vorba de personalitatea dizarmonica de tip schizoid. In comentariul raspuns pentru Eliza, vorbeam de orice tip de conflict major (nevrotic, dizarmonic). Ea a fost, de asemenea, studenta la psihologie (a terminat de curand) si dupa ce a trecut prin materialul de psihiatrie, psihopatologie se intreba daca nu cumva are cate ceva din „psihodiagnostic”.

      • Încă o dată scuze,
        Am citit şi celelalte postări şi am înţeles (măcar parţial) cam ce este aceea o frustrare de tip creştin, şi nu numai. Chiar şi aşa problema se întinde pe mai multe tarlale şi cred că poate fi un subiect dezbătut mai amplu, dacă nu cumva stimabilul Jorg Muller, pe care nu l-am citit, o fi atins cât mai complet această problematică. Mă voi strădui să-l găsesc şi să-l citesc.

  6. Mi-ar plăcea sa spun şi să şi fie vorba doar despre alegere. Pentru că de multe ori mă simt trasă în aâncimi periculoase şi stări periculoase, simţind că nu am nicio putere în a mă opune. Dar forţarea să înghit promisiuni divine şi Adevărul auzit din gura celor care ştiu cu ce mă lupt mă ajută, lupta încep să o resimt şi din sus. Dar totuşi, cred că nu e vorba doar despre cum aleg să mă simt, pe cine aleg să ascult, cui doresc să fiu plăcut. E mult mai mult, ţine de prea mulţi factori, doar ştim asta amândoi şi nu numai noi. Şi poate e mult prea mult pentru puterea noastră de înţelegere. Prea mult mi se par judecaţi unii oameni pentru că nu au sentimentele „unui creştin, unui copil de Dumnezeu”, de parcă am cunoaşte noi totul…
    Dumnezeu să aibă milă şi de noi, cei care putem fi uşor echilibraţi, şi de ei, cei care mai greu, sau deloc.
    (Ce m-am lungit 😛 Scuze.)

  7. Mi-am adus aminte de Nee To-sheng (Watchman Nee). El spunea ca viata crestinului trebuie sa transceada simturile: „Nu stiti ca…?” Viata crestina e bazata pe convingeri care au izvorul in Isus cel Viu. Daca Isus a fost (si a demonstrat ca este) ceea ce a pretins, adica Fiul lui Dumnezeu, atunci tot ceea ce a castigat El pentru ucenicii, prietenii si fratii Sai (pe unii-i numeste frati, pe altii pprieteni etc.) sunt realitati accesibile de si prin credinta in El.

    Am simtit nevoia sa spun asta pentru ca, noi pierdem din farmecul trairii „inghitind” rapid tot ceea ce ne spun altii despre promisiuni. Dar noi, trebuie sa stam la masa cu EL si sa mestecam, in liniste, fara sa ne grabim, pana ce bolul de mancare a devenit o pasta usor de prelucrat de stomac.

    Sarcina noastra este mestecatul in tihna (se spune ca este nevoie de aproximativ 40 de mestecaturi pana a inghiti), apoi restul este facut „dincolo de noi”. Constientul nostru nu preia dificila sarcina biochimica de prelucrare, transformare a materiei si hranirea intregului organism. Ceea ce fac eu in mod constient este mestecatul. Dupa mestecat nu mai am nici o sarcina, dar beneficiez de complexele prelucrari ce au loc dupa.

    Daca mestecam corect, ii putem ajuta si pe altii s-o faca si ne vom simti impliniti. Bineinteles, ajutati vor fi cei ce au nevoie, cer si primesc 🙂

    Am preluat ideea ta, pornind de la a inghiti, nu oricum, ci cu sfortare. Am continuat cu ce mi-a venit pe inima. Sper sa intelegi sensul. Dar pot reveni cu completari daca este nevoie.

    Acum cine s-a lungit?

  8. 🙂 Sunt de acord total cu ceea ce spui. Foarte frumoasa ilustratie, si lungirea binevenita 🙂
    Si atunci? Daca e de ajuns convingerea si prin Adevar traim si nu prin ceea ce simtim, revin la intrebarea ta. De ce la unii conflictul si nelinistea nu pot lua sfarsit? Nu mesteca intr-un mod corect? Incearca sa isi intinda puterile si dupa procesul mestecarii, esuand astfel , pentru ca nu mai e treaba lor? Nu astept raspuns la intrebari, pentru ca in continuare cred ca ne putem da cu parerea, cum fac si numerosii autori de carti pe aceasta tema, dar raspunsul cred ca Il are doar Dumnezeu. Noi cunoastem doar in parte acum, si nu contest ca fiecare este luminat intr-o anumita masura. Si totusi, dupa ce citim atatea carti, facem atatea cursuri…tot avem intrebari 🙂 Nu am pretentia sa le stiu raspunsul, nu am pretentia nici de la altii sa mi-l dea. Si daca gresesc, sa-mi fie iertat gandul de catre Cel ce imi cunoaste inima si motivatiile ei 🙂

    Te salut din Targu Jiu, astazi, cat mai sunt aici 🙂

  9. Ei, da, de intrebari n-o sa scapam niciodata.

    Cred ca sunt multe necunoscute in problema pe care o discutam. Fiecare „caz” are particularitatile si necunoscutele lui.

    Paradigma prin care analizam trebuie sa fie cea mai aproape de solutie.

    Karen Horney spunea ca problemele sufletesti se nasc din tendintele conflictuale, divergente. Atunci cand doresc sa fiu adulat, recunoscut, dar am si tendinta de a fi smerit, la locul meu, traiesc cele mai confuze trairi, frustrari etc. E posibil ca unele din problemele crestinilor sa apara din dualismul valorilor personale. Un sistem de valori cu elemente divergente, conflictuale.

    Ce inseamna

    Te salut din Targu Jiu, astazi, cat mai sunt aici?

  10. Pingback: Creștinii și tulburările de personalitate – partea 2 si 3 « ACC – România

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s