Comportamentul religios greşit – Caracterul depresiv

Un neurolog mi-a spus candva ca ii recunoaste aproape imediat pe bunii “catolici” printre pacientii sai. Acestia ar suferi mai frecvent de depresii, deoarece sunt mereu crispati de dorinta de a atinge perfectiunea. Inclin sa ii dau dreptate colegului meu. Orice efort de a deveni, prin forte proprii, sfant, duce la resemnare sau depresie. Este vorba, in primul rand, de refularea unor sentimente elementare cum sunt mania, frica, vinovatia, tristetea, a caror manifestare suferindul nu si-o ingaduie. El crede ca asemenea sentimente, ca si nevoile sexuale, sunt ceva rau si trebuie tinute in frau! Este insa, mai degraba, o suprimare ce se petrece in numele Domnului. Acolo unde lipseste expresia uni impresii se instaleaza depresia, adica atunci cand cineva nu-si articuleaza sentimentele si nevoile se ajunge de-a dreptul la suprimarea lor. Aceasta insa nu din dorinta lui Dumnezeu.

Concret: refularea dorintelor puternice de catre oamenii depresivi duce, si in domeniul religios, la pierderea originalitatii si a capacitatea de a-si dezvolta personalitatea. Un comportament de victima, de autosacrificiu ascunde, nu arareori, teama de a infrunta viata; omul s-ar putea face, cu aceasta ocazie, vinovat. Si deoarece oamenii depresivi se tem de vinovatie, ei fac tot ce le pretind ceilalti. Astfel ei se fac vinovati de faptul ca nu-si traiesc propria viata. Iar pana la urma se intampla sa dea frau liber agresivitatii acumulate impotriva propriei persoane, ajungand, in cazurile cele mai grave, sa se sinucida, adica sa se dezica de viata ce le-a fost daruita. Crestinul sanatos a invatat sa se apere si sa se confrunte cu propriile sale defecte.

Continuă lectura

Cum să comunicăm eficient

Optimizarea comunicarii

Pentru a se conferi comunicarii o mai buna sansa de succes este indicat a raspunde la cinci intrebari simple:

De ce? (scopul)

  • de ce comunic?
  • care este scopul meu real de a scrie sau vorbi?
  • ce sper eu sa realizez?
  • care este scopul meu: sa informez, sa influentez, sa conving sau sa fac conversatie?

Cine? (interlocutorul)

  • cine este cu precizie receptorul mesajului meu?
  • ce fel de persoana este, ce personalitate are, educatie, varsta, statut social?
  • cum va reactiona la continutul mesajului meu?

Unde si cand? (locul si contextul)

  • unde va fi receptorul cand va primi mesajul meu?
  • in ce moment soseste mesajul?
  • care este relatia mea cu receptorul? Este subiectul mesajului un motiv de controversa intre noi? Atmosfera este incarcata sau destinsa?

Ce? (subiectul)

  • ce vreau exact sa spun?
  • ce as dori sa spun?
  • ce doreste el sa stie?
  • ce informatii pot omite?
  • ce informatii pot da pentru a fi: clar, concis, amabil, constructiv, corect, complet?

Cum? (tonul si stilul)

  • cum voi comunica mesajul meu: in cuvinte, in imagini? Ce cuvinte? Ce imagini?
  • ce mod de comunicare va fi apreciat: scris sau vorbit?
  • cum voi organiza informatiile pe care vreau sa le transmit? Voi folosi o prezentare deductiva sau inductiva?

Este indicat a tine cont de aceste observatii chiar daca vom comunica spontan; raspunsurile la aceste intrebari vor actiona ca o buna disciplina in a ne impiedica sa vorbim fara sa gandim.