Din cartea Dumnezeu este altfel, de Jorg Muller, am sa prezint in serial, acest capitol (din titlul de mai sus) deosebit de interesant si util. Jorg Muller, psihiatru si preot, are o vasta experienta in cele doua domenii. Experienta sa ne este utila, atat noua celor din domeniul psihologiei, dar si celor din domeniul spiritual, religios. Preotii, pastorii, liderii formatori, invatatorii si profesorii pot beneficia de exemplele din aceasta carte. O prezizare importanta: sublinierile, nuantarile si coloratura textului imi apartin. Sa incepem!

In mod normal nimeni nu apeleaza la psiholog sau la preot din cauza fenomenelor nevrotice ale gandirii si manifestarilor sale religioase. Oamenii sunt convinsi de corectitudinea comportamentului lor spiritual si in nici un caz nu se gandesc ca ar avea nevoie de ajutor inainte de a fi coplesiti de suferinta. Deformarile religioase precum fanatismul, o piosenie exagerata, setea masochista de suferinta, fariseismul si negarea pseudomistica a acestei lumi sunt manifestari ale unor spaime ascunse. Asemenea oameni par derutati si instrainati de lume, fiind insa, de fapt, in permanenta preocupati doar de persoana lor, deoarece vor sa-si asigure mantuirea prin propriile forte. Sunt sclavii unui Dumnezeu gresit inteles, Care nu le ingaduie sa traiasca. Ceea ce pare la ei umilinta nu-i nimic altceva decat o trufie ascunsa prin care se doreste, in mod inconstient, satisfacerea pretentiilor excesive fata de propria persoana. Prin exagererea binelui, binele nu devine mai bun; in schimb, omul este expus pericolului de a dezvolta un comportament samavolnic, si un orgoliu exacerbat.

In cazurile cele mai grave, el se crede de-a dreptul profet si emisar al cerului.

Asemenea deformari sunt adesea legate de o structura isterica [histrionica], obsesiva, depresiva sau schizoda. Contactele cu asemenea oameni dau in general repede la iveala deformarile conceptiilor lor religiose; si fiindca acestea sunt legate la ei de pretentii morale exagerate, chemate sa stabilizeze complexele de inferioritate, ei nu reactioneaza de obicei la tratamentele psihiatrice.

Conceptul de “ispasire” ii apasa foarte greu pe multi oameni de acest fel si le provoaca o reactie de aparare. In afara gestului izbavitor [mantuitor] al lui Isus, in Biblie nu exista porunca de a suferi in locul altora. Si totusi este in firea lucrurilor ca oamenii care iubesc sa se sacrifice pentru altii, cum a facut-o spre exemplu, parintele Maximilian Kolbe. Indragostitii sunt intotdeauna gata sa sara unul in apararea celuilalt, iar la nevoie sa-si dea viata. Asemenea lucruri sunt si raman insa legitimate numai de iubire. Alte motive, cum ar fi sentimentul de vinovatie, incercarea de a ispasi un pacat prin nenumarate gesturi pioase sau de a cauta, prin abstinenta si asceza, confirmarea propriului drept la viata trebuie respinse, deoarece se bazeaza pe o imagine falsa a lui Dumnezeu. Incercarea de a-si asigura, prin actiuni bisericesti, un sentiment de superioritate poate deveni un pericol pentru sufletele slabe si ipocrite. S-ar putea sa existe o vocatie a pocaintei. Totusi exista intotdeauna riscul ca persoanele narcisiace [iubitoare de sine, indragostite de sine] si introvertite [timide, retrase in sine, orientate asupra vietii lor interioare] sa nu fie interesate decat de o eliberare urgenta de sentimentul vinovatiei. Asemenea oameni “piosi” sunt plati si incolori; vor sa atinga perfectiunea, ignorand frica, slabiciunea si contradictiile. Cand cineva se roaga, posteste sau Ii vorbeste lui Dumnezeu despre boala sa cu cugetul plin de credinta ca astfel va trezi in sine insusi forte spirituale ce i-ar putea fi de folos si lui Dumnezeu pentru implinirea planurilor Sale, rugaciunea ii este primita. Daca prin acestea omul se simte eliberat si insetat de viata, inseamna ca a implinit criteriul veridicitatii. Si cu aceeasi masura va fi si judecat.

In articolele urmatoare, caracterul isteric (histrionic), obsesiv, depresiv si schizoid.

Precizare: publicarea acestui articol nu are scopul de a arata condamnativ asupra cuiva, ci are rolul de a evidentia structuri de personalitate, conceptii  de viata care produc un comportament religios gresit. Rolul acestui demers personal este de a ajuta pe cei preocupati in munca pastorala, formativa. Cunoscand, putem actiona in mod eficace, pozitiv, in folosul semenilor.

Anunțuri