Cunoaşterea adevărului – cercetarea sau judecarea împricinaţilor

Cunoasterea, iar la nevoie Cercetarea

Mai degraba cunoasterea adevarului. Scriptura spune ca judecata este a lui Dumnezeu. Apostolul Iacov este foarte drastic. El spune ce nu avem nici capacitatatea morala, dar nici capacitatea structurala de a judeca. In convingerile sale duhovnicesti a judeca pe altul insemna a te judeca pe tine insuti.

Sunt scoase la iveala dosarele securitatii (sau segmente ale acestora, fragmente disparate, marturii, consemnari etc.). Sunt puse in fata, inaintea publicului larg personalitati crestine neoprotestante. Se intampla un fenomen care incepe sa semene cu manifestarile din Vechiul Legamant: „omorarea” cu pietre. Chiar daca sunt si incercari serioase, morale de prezentare a unor adevaruri, de punere cap la cap a unor marturii valide, probate, „marele public crestin” dovedeste ca nu are maturitatea necesara de a prelucra nepartinitor, nepatimas aceste informatii.

Cine ar trebui, daca trebuie, sa faca CERCETARE asupra acestor lucruri?

In Vechiul Legamant cei insarcinati cu astfel de lucrari erau preotii si judecatorii aflat in slujba (Deuteronom 16:18-20; 17:8-13; 19: 14-21 etc.). Care erau trasaturile psihomorale ale judecatorilor?

  • tematori de Dumnezeu;
  • de incredere;
  • vrajmasi ai lacomiei;
  • cunoscuti ca batrani ai poporului;
  • duhovnicesti;
  • intelepti;
  • priceputi;
  • cunoscuti (adica recunoscuti de mase);
  • nepartinitori.

Aceasta lista se aseamana cu cea a descrierii calitatilor morale ale episcopului (1 Timotei 3: 1-7).

In N.T. apostolul Pavel vorbeste de judecatorul pricinilor dintre frati ca fiind unul intelept (este de fapt o obligativitate).

Opiniile personale in raport cu slujba spirituala

Nimeni nu ne opreste sa avem idei, opinii, pareri. Nici o norma sociala si/sau comunitara nu poate avea acces la parerile noastre. Deoarece ele pot fi interioare, neexprimate, deci inaccesibile. In momentul in care, insa, opiniile noastre sunt expuse in public si folosite ca suport argumentativ intr-o anume problema, pot deveni instrumente imorale daca stirbesc demnitatea, caracterul cuiva, intr-un mod nedemn, necrestinesc.  Daca parerile noastre au o baza solida, fiind sustinute de dovezi, atunci accentul cade pe scopul cu care folosim informatia privitoare la actiunile, trasaturile de personalitate ale cuiva. Ca si crestini nu avem dreptul sa facem rau. Putem insa dori si actiona in vederea recuperarii unui frate din cadere si prin mijlocul, metoda disciplinarii. De aici ajungem la cine poate face acest lucru. Cum insa subiectul ce mi l-am propus este altul, am sa arat ce cred eu despre cine trebuie sa faca cercetarea.

Deci, cine face cercetarea?

Este de fapt concluzia finala personala cu privire la acest aspect. Cercetarea si judecarea (cercetarea priveste metodologia, strategia de aflare a adevarului, iar judecare nu in sensul vechiului testament, ci mai degraba disciplina recuperatorie din N.T.) o fac oamenii spirituali (duhovnicesti) aflati in slujba spirituala (de slujire, de echipare a sfintilor – Efeseni 4: 11-15 –> echivalentul nou testamental) Deuteronom 19:16-20:

Cînd un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să -l învinuiască de vreo nelegiuire, cei doi oameni cu pricina să se înfăţişeze înaintea Domnului, înaintea preoţilor şi judecătorilor cari vor fi atunci în slujbă. Judecătorii să facă cercetări amănunţite. Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos, şi că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său,atunci să-i faceţi cum avea el de gînd să facă fratelui său. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău. În felul acesta, ceilalţi vor auzi şi se vor teme, şi nu se va mai face o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău.

De remarcat ca textul vorbeste de martor mincinos. Insa, cercetarea initiala se face si asupra martorului, pentru a vedea daca este mincinos sau nu.

Oare cati dintre noi nu am vorbit pe bloguri impotriva unor oameni ai Lui? Stim oare ca trebuia sa ne supunem si noi insine cercetarilor? Cercatarile privesc atat calitatea celor spuse de noi, cat si motivatia cu care o facem.

Acesti lucratori (preoti, judecatori – episcopi) au trecut printr-un proces de instructie/invatare cu privire la modalitate in care sa fac cercetarile (Exod 18:20).

Sunt recunoscuti de „cetate” datorita capacitatilor pe care le au cu privire la cercetare si judecare.

Au un profil moral integru, sunt nepartinitori si nu pot fi „unsi”/castigati cu daruri.

Sunt cunoscatori ai Cuvantului lui Dumnezeu si-l aplica in toate aspectele vietii lor, apoi cu discernamant in viata altora (2 Timotei 2:15).

Vitrina cu gablonzuri – Eugen Frunză

Eram adolescent cand am dat in biblioteca alor mei de carticica cu titlul de mai sus, de Eugen Frunza.

Mi-au placut enorm multe din cugetarile (maximele) din aceasta brosurica. Ba chiar am invatat in scoala generala cateva dintre ele. Cand se ivea ocazia foloseam „vorbe de duh”. Iata cateva dintre ele:

  • Sunt si capete care stau pe umeri doar pentru a salva aparentele.
  • Cu trecerea vremii se intampla ca unele statui sa valoreze mai mult decat au valorat oamenii pe care ii reprezinta.
  • Orice om inteligent e marginit in felul lui. Nemarginita poate fi numai prostia.
  • Dreptul asupritorului e totdeauna stramb.
  • Am un prieten atat de distrat incat coboara in pod si urca in pivnita.
  • Nu e deloc exclus sa calatoresti cu avionul si sa ramai de caruta.
  • Tocmai oamenii care nu se pot inghiti… se mananca.
  • O piesa proasta trebuie pedepsita, deci jucata.

Cum să ne apărăm de persoanele enervante – 2

Tipologia pe care o prezentam in continuare nu este completa; descrie numai cateva tipuri de persoane enervante, intalnite foarte des in viata cotidiana. La fiecare tip ganditi-va daca modelul vi se pare cumva cunoscut si daca exista in jurul dumneavoastra unul sau mai multe persoane.

  • Persiflatorul Este intotdeauna pus pe criticat, batjocorit si denigrat. Are o privire „radar” pentru slabiciunile altora si adora sa-i vorbeasca de rau pe la spate. Chiar daca nu sunteti personal obiectul comentariilor lui rautacioase, persiflatoul incearca sa va atraga in planul sau si va obliga sa-i priviti pe ceilalti cu ochii lui: „Uita-te la vaca aia grasa de acolo! Ai vazut ce proasta a fost ieri?” etc. Persiflatorul este in principal chinuit de puternice indoieli de sine, de invidie si gelozie si trebuie sa se asigure in mod constant cat de urati, prosti si inferiori sunt toti ceilalti. Cand reuseste sa ne contamineze si pe noi, ne simtim murdariti si dezgustati. Subtiuri ale persiflatorului: palavragiul, barfitorul.
  • Moliul Un tip pe care nu te poti baza, plin de autocompasiune, de mila pentru el insusi, acesta se fereste de tot ceea ce ar cere comportament ferm, convingere si o parere proprie. Ne enerveaza pentru ca de la el nu auzim niciodata ceea ce gandeste cu adevarat, pentru ca ne lasa in aer, pentru ca singurul sau principiu este neamestecul in trebuirile altora. In prezenta sa ne simtim in mod paradoxal parasiti si atitudinea lui sau ne infurie, sau ne intristeaza. Subtipuri: perfidul, matza (pisica) blanda.
  • Pesimistul Dintre toate posibilitatile le vede intotdeauna numai pe cele negative. Deviza vietii sale: „ceea ce poate merge prost va merge prost” – si impartaseste tuturor convingerile sale. Are parte din belsug tocmai de catastrofe, mici si mari: „a stiut dintotdeauna ca asa ceva se va intampla”; se pricepe foarte bine sa le rapeasca altora increderea si elanul. Starea lui depresiva se raspandeste repede in jur.
  • Zelosul Indaratnic, incapatanat si fara cea mai mica indoiala de sine, vrea sa ne convinga de descoperirea sa, de politica sa, de filozofia sa, de ideile sale. Nu stie sa „citeasca” semnele de respingere, plictiseala sau refuzul celor din jur si enerveaza prin misionarismul sau necontenit. Zelosul are toate trasaturile negative ale fanaticului. Zelosii ne costa mai ales energie si timp. Sa fii nevoit sa-i asculti este un chin, la care ne obliga mila, politetea sau alte considerente.
  • Lingusitorul Complimentele sale sunt dulci ca mierea, comportamentul sau servil si umil. Cine sta mult timp in compania lui sa fie sigur ca se va imbolnavi. Lingusitorul stie foarte bine ca noi ne dam seama de caracterul sau („vedem prin el ca prin microscop”), dar crede ca ne face placere sa auzim cat de grozavi suntem. Cu toate ca nu ne plac lingusitorii, le devenim o prada usoara. Lingusirea este o buna cale de a deveni orbi fata de adevaratele interese ale lingusitorului. Isi urmareste interesul intotdeauna, nu ar vrea sa piarda prietenia nimanui si sa se puna rau cu nimeni, pentru ca nu se stie cand va avea nevoie de „relatia buna” cu acea persoana.
  • Intrigantul Un manipulator prin excelenta. Cine are asemenea „prieteni” nu are nevoie de dusmani. Intrigantii ne implica si pe noi in masinatiile si in jocurile lor de putere. Instrumentarul lor este foarte bogat: indiscretii bine directionate, trancaneala, minciuni, rastalmaciri, jumatati de adevar, lingusiri. Ceilalti oameni, sunt pentru ei, figuri de sah. Intrigantii zambesc cand au pumnalul sub haina si incearca sa ne faca sa credem ca ei sunt cu totul de pertea noastra. Totusi ne simtim folositi si murdariti.
  • Certaretul Nici un prilej nu este pentru el prea mic pentru a initia o dezbatere de principiu. Se cearta cu orice persoana al carei nas nu-i place sau care are o anumita autoritate. Este impotriva a tot ceea ce spuneti dumneavoastra, fie si numai pentru a nu-si iesi din mana. Incapatanarea lui enerveaza, paranoia lui este molipsitoare. El vede peste tot rea vointa si neputinta. De aceea este totdeauna gata de lupta; un om plin de necaz care se raneste singur si apoi se simte nedreptatit. Ne face agitati si nervosi, ne obliga sa adoptam o pozitie de defensiva; dar, treptat, dupa atacurile sale permanent, noi insine devenim agresivi.
  • Snobul Ne lasa sa simtim permanent ca de fapt el este prea bun ca sa se ocupe de noi. Cu un gest de aversiune ne acorda totusi favoarea companiei sale. Trasaturile sale: vanitos, arogant, plin de sine, blazat, laudaros, fanfaron, ii priveste de sus pe ceilalti si pune valore pe simboluri. Snobii adora discreditarea tuturor acelora pe care ei ii considera „marea masa”; in acelasi timp, incearca din rasputeri sa fie acceptati in cercul „luminatilor” si al celor alesi.
  • Atotstiutorul Un tip care a ajuns din arivist profesor. Isi poarta atotstiinta ca pe o mostra, pune mare pret pe apartenenta sa la cercuri deosebit de bine informate si in orice dezbatere are ultimul cuvant. Ne invata, ne dojeneste cand nu stim, ne enerveaza si numai pentru faptul ca o face pe profesorul si pe enciclopedia ambulanta. Dintr-o sueta nevinovata face joc de societate, cu intrebari si raspunsuri, in care castigatorul este, bineinteles, stabilit de la inceput: el. In prezenta lui ne simtim nestiutori, ceea ce ne face depresivi sau agresivi.
  • Glumetul Specialitatea lui sunt glumele deplasate, chiar si in cele mai nepotrivite ocazii. Cu toate acestea, „glumele” sunt resimtite ca o povara de catre ceilalti, care apoi trebuie sa auda tot timpul reprosul sau standard: nu sti de gluma. Prin glumele sale isi mascheaza dusmania si invidia. Sarcasmul sau este ofensator, pentru ca el este menit sa jugneasca. Glumetul este insensibil la starile si nevoile altora. Desi este un tip deosebit de enervant, adesea nu reusim sa oprim un om atat de „plin de umor”.
  • Ursuzul Ca un vulcan amenintator, care, dupa ce a mocnit timp indelungat, erupe dintr-o data, aceasta persoana „fierbe” in interiorul sau. El reuseste prin prezenta sa sa ne strice dispozitia, fara ca noi sa aflam vreodata motivul indispozitiei sale.
  • Controlorul Toti asculta de comanda sa; daca nu, devine insuportabil. Neincrederea este laitmotivul controlorului: se alege praful de ceea ce nu face sau nu aranjeaza singur. Pentru a avea controlul, acestia se amesteca in toate – ii manipuleaza si ii constrang pe ceilalti si isi pierd rabdarea cand cineva se sustrage vointei lor imperioase de a controla. In mod ironic, acesti „monstri” nu se pot controla pe ei insisi. Cand se amesteca in fiecare detaliu al vietii noastre, pretind ca actioneaza numai in interesul nostru, pentru ca noi nu stim ce e bine pentru noi. A delega, munca de echipa, compromis – acestea sunt cuvinte necunoscute pentru ei. Este obositor si frustrant sa te sustragi tot timpul furiei lor atotcuprinzatoare de a aranja totul.
  • Zgarcitul Intrand in birou, inainte de a se fi asezat, deja a imprumutat o tigara [inlocuiti tigara cu ce doriti] de la noi. Bineinteles ca uita in mod regulat sa inapoieze asemenea imprumuturi. Cand se apropie chelnerul cu nota de plata, dispare repede la toaleta. Si daca totusi trebuie sa plateasca, ii da treizeci de pfeningi bacsis. Adulmeca intotdeauna posibilitati de economisire a banilor, stie toate ofertele speciale si in general este foarte zgarcit in complimente, in dragoste, in recunostinta. Chiar daca ne starneste rasul, in timp zgarcitul devine o persoana enervanta, greu de suportat, mai ales atunci cand si-a facut din zgarcenie un stil de viata; merge tot timpul pe scara autobuzului si lasa foarte multe datorii neplatite.
  • „Sloiul de gheata” In prezenta lui ingheata totul – orice sentiment, orice discutie, orice raset. In exterior este un tip linistit, inabordabil, dar linistea sa inspira teama; nimic nu tradeaza ceea ce se petrece in el, are un aer plictisit si absent – ca si cum ar fi vazut prea multe westernuri spaghetti cu Clint Eastwood. Dar in contactul interuman asemenea oameni sunt foarte obositori, caci nu ne putem apropia niciodata de ei si tot timpul trebuie sa ghicim ceea ce se petrece in spatele mastii pe care o poarta.
  • Criticul Cu el niciodata nu faci ceva cum trebuie. Esteinrudit indeaproape cu certaretul incapatanat, dar spre deosebire de acesta el face caz nu atat de „placerea” disputei, cat de gesturile acuzarii. Nu intreaba si nu argumenteaza, ci imediat invinovateste. Dintr-o adanca nesiguranta de sine se transforma in avocat al propriei sale cauze. Este mereu pe urma greselilor noastre, plin de reprosuri, cinic si perfectionist. Ne strica orice placere si, provocandu-ne mustrari de constiinta ne imbolnaveste.

Persoanele enervante exploateaza intr-un mod perfid si rafinat nesiguranta interioara, indoiala de sine, nevoile noastre sociale. Nu sunt „numai” o simpla povara sau doar incomozi, ci reusesc mereu sa ne atraga in capcanele lor emotionale.

In urmatorul articol tehnici de aparare impotriva persoanelor enervante.