Psalmul 1: 1-2 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

2 Timotei 2:2 Si ce-ai auzit de la mine, in fata multor martori, incredinteaza la oameni de incredere, care sa fie in stare sa invete si pe altii.

2 Timotei 3: 14-15 Tu sa ramai in lucrurile pe care le-ai invatat si de care esti deplin incredintat, caci sti de la cine le-ai invatat: din pruncie cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa-ti dea intelepciunea care duce la mantuire, prin credinta in Christos Isus.

La post-ul trecut am recomandat o carte care mi-a placut. In ea se arata, printre altele, ca ansamblul proceselor, functiilor, tendintelor, insusirilor si starilor psihice de care dispune omul la un moment dat si pe care le poate pune oricand in disponibilitate, se organizeaza in doua dimensiuni:

  1. dimensiunea intrapersonala, psihoindividuala, izvorata din istoria si traseul destinului individual, din trasaturile si structurile cognitive, motivationale sau temperamentale, distincte fata de cele ale altor persoane;
  2. dimensiunea interpersonala, psihosociala, formata din acelasi ansamblu de insusiri rezultate insa prin interiorizare, sedimentare si cristalizare, din contactele interpersonale si grupale ale individului, din confruntarea cu alte personalitati, cu alte stiluri comportamentale.

Cartea vine cu o exemplificare pentru a intelege diferenta dintre cele doua dimensiuni.

Cand o persoana viziteaza singura o expozitie de pictura, isi formeaza o parere personala pornind de la cunostintele de care dispune, de la experienta sa de viata mai vasta sau mai limitata, de la propriile sale capacitati de prelucrare intelectuala a informatiilor sau de la starile sale afectiv-motivationale momentane. Cand acelasi om viziteaza expozitia in compania unui specialist, care il invata sa vada, sa distinga, ii sugereaza noi piste de interpretare, ii creaza stari afective puternice, il stimuleaza sa gandeasca, el isi va forma o cu totul alta parere personala. In primul caz este vorba de o structura cognitiva datorita dimensiunii psihoindividuale a personalitatii, in cel de-al doilea caz de o structura cognitiva datorata dimensiunii psihosociale a personalitatii.

Fiecare dintre noi avem si de-ale noastre si de-ale celorlalti. Procesul socializarii este inevitabil. Toti trecem prin el. Prin educatia timpurie din familie, gradinita apoi scoala, facultate, serviciu, prietenii etc.

Invatam si bune si rele. De la lucrurile marunte cum ar fi spalatul pe dinti, legarea sireturilor la pantofi, cusutul unui petic la o haina, prepararea omletei, lecturarea unei carti, legarea unei rani sau producerea uneia, vorbirea de bine sau vorbirea de rau s.a.m.d.

Nu suntem insa marionetele nimanui. Ne nastem cu capacitati date genetic, si capacitati psihoindividuale latente. Invatam sa gandim si apoi ne folosim gandirea, intr-un mod diferit de al celorlalti. Chiar si asemenarile de continut si operational sunt diferite de ale semenilor nostri. Ne doare, ne intristam, ne bucuram suntem fericiti. Sunt trairile noastre, nu ale celorlalti. Suntem fiinte umane cu capacitatea discernamantului. Raspundem in mod individual de tot ceea ce facem.

Toate bune si frumoase pana aici. Atat societatea umana cat si Cartea Cartilor subliniaza faptul ca importante sunt efectele, rezultatele pe termen lung ale celor doua dimensiuni , intrapsihic, psihoindividual si interpersonal, psihosocial. Daca acumularile la nivel individual nu formeaza o structura caracteriala frumoasa, morala in noi, atunci societatea intervine normativ, restrictiv. Daca acumularile prin celalalt nu ajuta si celuilalt, atunci societatea face un pas de separare, puterea „traditiilor”, tiparelor comunitatii ducand la izolarea celui afectat, egoist.

Scriptura spune ca mai important este sfarsitul unui om decat inceputul sau si ziua mortii are o mai mare insemnatate decat ziua nasterii. Ceea ce acumulam de la altii si dezvoltam in si prin noi poate avea efecte vesnice pozitive sau negative. Ele stabilesc punctul terminus al calatoriei noastre, destinatia finala a peregrinarii fiecaruia dintre noi. Putem acumula intelepciune din toate cartile din lume. Daca nu ne ofera salvarea sufletului este in van destepaciunea de care dam dovada. Oricum alegem, dar macar sa alegem bine.

Anunțuri