Ce este al nostru, al celuilalt şi cu ce rămânem?

Psalmul 1: 1-2 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

2 Timotei 2:2 Si ce-ai auzit de la mine, in fata multor martori, incredinteaza la oameni de incredere, care sa fie in stare sa invete si pe altii.

2 Timotei 3: 14-15 Tu sa ramai in lucrurile pe care le-ai invatat si de care esti deplin incredintat, caci sti de la cine le-ai invatat: din pruncie cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa-ti dea intelepciunea care duce la mantuire, prin credinta in Christos Isus.

La post-ul trecut am recomandat o carte care mi-a placut. In ea se arata, printre altele, ca ansamblul proceselor, functiilor, tendintelor, insusirilor si starilor psihice de care dispune omul la un moment dat si pe care le poate pune oricand in disponibilitate, se organizeaza in doua dimensiuni:

  1. dimensiunea intrapersonala, psihoindividuala, izvorata din istoria si traseul destinului individual, din trasaturile si structurile cognitive, motivationale sau temperamentale, distincte fata de cele ale altor persoane;
  2. dimensiunea interpersonala, psihosociala, formata din acelasi ansamblu de insusiri rezultate insa prin interiorizare, sedimentare si cristalizare, din contactele interpersonale si grupale ale individului, din confruntarea cu alte personalitati, cu alte stiluri comportamentale.

Cartea vine cu o exemplificare pentru a intelege diferenta dintre cele doua dimensiuni.

Cand o persoana viziteaza singura o expozitie de pictura, isi formeaza o parere personala pornind de la cunostintele de care dispune, de la experienta sa de viata mai vasta sau mai limitata, de la propriile sale capacitati de prelucrare intelectuala a informatiilor sau de la starile sale afectiv-motivationale momentane. Cand acelasi om viziteaza expozitia in compania unui specialist, care il invata sa vada, sa distinga, ii sugereaza noi piste de interpretare, ii creaza stari afective puternice, il stimuleaza sa gandeasca, el isi va forma o cu totul alta parere personala. In primul caz este vorba de o structura cognitiva datorita dimensiunii psihoindividuale a personalitatii, in cel de-al doilea caz de o structura cognitiva datorata dimensiunii psihosociale a personalitatii.

Fiecare dintre noi avem si de-ale noastre si de-ale celorlalti. Procesul socializarii este inevitabil. Toti trecem prin el. Prin educatia timpurie din familie, gradinita apoi scoala, facultate, serviciu, prietenii etc.

Invatam si bune si rele. De la lucrurile marunte cum ar fi spalatul pe dinti, legarea sireturilor la pantofi, cusutul unui petic la o haina, prepararea omletei, lecturarea unei carti, legarea unei rani sau producerea uneia, vorbirea de bine sau vorbirea de rau s.a.m.d.

Nu suntem insa marionetele nimanui. Ne nastem cu capacitati date genetic, si capacitati psihoindividuale latente. Invatam sa gandim si apoi ne folosim gandirea, intr-un mod diferit de al celorlalti. Chiar si asemenarile de continut si operational sunt diferite de ale semenilor nostri. Ne doare, ne intristam, ne bucuram suntem fericiti. Sunt trairile noastre, nu ale celorlalti. Suntem fiinte umane cu capacitatea discernamantului. Raspundem in mod individual de tot ceea ce facem.

Toate bune si frumoase pana aici. Atat societatea umana cat si Cartea Cartilor subliniaza faptul ca importante sunt efectele, rezultatele pe termen lung ale celor doua dimensiuni , intrapsihic, psihoindividual si interpersonal, psihosocial. Daca acumularile la nivel individual nu formeaza o structura caracteriala frumoasa, morala in noi, atunci societatea intervine normativ, restrictiv. Daca acumularile prin celalalt nu ajuta si celuilalt, atunci societatea face un pas de separare, puterea „traditiilor”, tiparelor comunitatii ducand la izolarea celui afectat, egoist.

Scriptura spune ca mai important este sfarsitul unui om decat inceputul sau si ziua mortii are o mai mare insemnatate decat ziua nasterii. Ceea ce acumulam de la altii si dezvoltam in si prin noi poate avea efecte vesnice pozitive sau negative. Ele stabilesc punctul terminus al calatoriei noastre, destinatia finala a peregrinarii fiecaruia dintre noi. Putem acumula intelepciune din toate cartile din lume. Daca nu ne ofera salvarea sufletului este in van destepaciunea de care dam dovada. Oricum alegem, dar macar sa alegem bine.

Anunțuri

2 gânduri despre „Ce este al nostru, al celuilalt şi cu ce rămânem?

  1. „Societatea ne modelează”.
    Este sintagma mediului în care trăim.

    Dimensiunea psihosocială ne „manipulează” am putea spune.
    1) Cu voia noastră: copiii îi copiază pe părinţi, tinerii tind să îşi copieze „idolii” din mass-media, studenţii (mă rog, unii dintre ei 🙂 ) îi copiază pe profesori, predicatorii îi copiază pe „marii predicatori” … mereu cerem infuzie de „social”.
    2) Fără voia noastră: predicatorii vor să fim conform imagini lor despre creştinism, profesorii conform ideologiei sau ştiinţei pe care o predau, artiştii în raport cu spectrul lor artistic, etc. Nu îi vrem, dar ne trebuiesc.

    Modelele sunt bune (dacă sunt bune 🙂 ), iar unele sunt necesare. O persoană avizată este o binecuvântare pentru omul care nu „înţelege”, iar dacă Isus este Modelul Prim, atunci şi sfârşitul ar trebui să fie pe măsură.

  2. Draga maxian,
    esti o surpriza placuta pentru mine.
    Ai scos in evidenta procese psihosociale ca imitatia, modelul, reprezentarea sociala.

    Imi place enorm ideea „predicatorii vor să fim conform imagini lor despre creştinism”. In general cred ca asa este. Bine, noi putem, conform cresterii cultural-crestine pe care o avem sa comparam modelele. Modelul pastorului si modelul Scripturii. Pentru ca, oricum, modelul de referinta ramane Scriptura.

    De asemenea imi place si „necesitatea modelului”. Isus este model necesar. El este prezentat ca model. Si apostolul Pavel se prezinta pe sine ca model. Si ne indeamna sa fim modele la randul nostru.

    Da, dimensiunea psihosociala are functie constructiva dar si manipulativa.

    Multumesc de comentariu. Este unul dintre comentariile care mi-au placut foarte mult si mai ales obiective.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s