Determinări ale autominţirii şi autoiluzionării

Minciuna de sine alimenteaza sensul vietii si apare ca un antidot la previziunile deprimante pe care omul, vrand-nevrand, le face. Prin minciunile „vitale” se neaga realitatea bolii sau a mortii, se cultiva sentimentele sperantei si increderii, se depasesc piedicile implacabile care marcheaza fiinta umana. Minciuna vitala este o forma ocolita de acceptare a vietii asa cum este, o „impacare” tergiversata cu propria conditie, o luare in stapanire taraganata a propriei evolutii si deveniri, o fata bizara a acceptarii constiintei limitelor.

Ca fiinte limitate nu ne raliem usor adevarului. Cand acesta nu ne convine, ne solidarizam mai ales cu inselaciunile si iluziile. „Suntem oare pregatiti sa recunoastem toate consecintele adevarului?” – se intreba S. Kierkegaard iar intrebarea lui starneste frisoane pe care, bineinteles, nu le recunostem. Aceasta fiind situatia, nu ne ramane decat sa ni se administreze adevarul in mod treptat, complementat cu o doza chibzuita de… minciuna. Cand nu accepti (sau nu ti se da) totul dintr-o data, vei pasi smerit pe urmele adevarului escortat de fantosele minciunii.

Alaturi de mintirea altuia trebuie invocata nu mai putin frecvent mintirea de sine. Automintirea, autoiluzionarea, inselarea de sine par, la o prima privire, conduite paradoxale, chiar absurde. Se stie ca in cazul mintirii altuia se presupun urmatoarele premise:

  • subiectul care minte cunoaste foarte bine realitatea pe care isi propune sa o ascunda;
  • agentul mincinos are intentia explicita de a-si pacali interlocutorul, adica de a-i induce acestuia o reprezentare care sa-l determine sa actioneze intr-un anumit fel;
  • agentul mincinos si pacientul amagit sunt doua persoane distincte, cu profiluri caracteriale si interese diferite. Continuă lectura

Avertizment!

Mesajul este inspirat din schita facuta la un articol anterior, alegeri personale.

Este de fapt, tot o schita pe aceleasi versete din Apocalipsa 2:4-5, „lucrata” impreuna cu Wes (mai mult el), prin intermediul lui Skype, intr-o noapte, pe la ora 4:00. Cine ar fi banuit? Selimbar – Texas, duplex.

Avertismentul Lui Isus

1. Cauza avertismentului

– parasirea dragostei dintai

2. Solutia la avertizare

– analiza trecutului;

– pocainta;

– revizuirea comportamentului.

3. Consecinta respingerii avertizarii

– luarea sfesnicului.

Concluzie: ca si crestini sa nu ramanem doar potentiali, doar „ar fi fost un om deosebit”.

Comportamentul religios greşit – Caracterul depresiv

Un neurolog mi-a spus candva ca ii recunoaste aproape imediat pe bunii “catolici” printre pacientii sai. Acestia ar suferi mai frecvent de depresii, deoarece sunt mereu crispati de dorinta de a atinge perfectiunea. Inclin sa ii dau dreptate colegului meu. Orice efort de a deveni, prin forte proprii, sfant, duce la resemnare sau depresie. Este vorba, in primul rand, de refularea unor sentimente elementare cum sunt mania, frica, vinovatia, tristetea, a caror manifestare suferindul nu si-o ingaduie. El crede ca asemenea sentimente, ca si nevoile sexuale, sunt ceva rau si trebuie tinute in frau! Este insa, mai degraba, o suprimare ce se petrece in numele Domnului. Acolo unde lipseste expresia uni impresii se instaleaza depresia, adica atunci cand cineva nu-si articuleaza sentimentele si nevoile se ajunge de-a dreptul la suprimarea lor. Aceasta insa nu din dorinta lui Dumnezeu.

Concret: refularea dorintelor puternice de catre oamenii depresivi duce, si in domeniul religios, la pierderea originalitatii si a capacitatea de a-si dezvolta personalitatea. Un comportament de victima, de autosacrificiu ascunde, nu arareori, teama de a infrunta viata; omul s-ar putea face, cu aceasta ocazie, vinovat. Si deoarece oamenii depresivi se tem de vinovatie, ei fac tot ce le pretind ceilalti. Astfel ei se fac vinovati de faptul ca nu-si traiesc propria viata. Iar pana la urma se intampla sa dea frau liber agresivitatii acumulate impotriva propriei persoane, ajungand, in cazurile cele mai grave, sa se sinucida, adica sa se dezica de viata ce le-a fost daruita. Crestinul sanatos a invatat sa se apere si sa se confrunte cu propriile sale defecte.

Continuă lectura

Cum să comunicăm eficient

Optimizarea comunicarii

Pentru a se conferi comunicarii o mai buna sansa de succes este indicat a raspunde la cinci intrebari simple:

De ce? (scopul)

  • de ce comunic?
  • care este scopul meu real de a scrie sau vorbi?
  • ce sper eu sa realizez?
  • care este scopul meu: sa informez, sa influentez, sa conving sau sa fac conversatie?

Cine? (interlocutorul)

  • cine este cu precizie receptorul mesajului meu?
  • ce fel de persoana este, ce personalitate are, educatie, varsta, statut social?
  • cum va reactiona la continutul mesajului meu?

Unde si cand? (locul si contextul)

  • unde va fi receptorul cand va primi mesajul meu?
  • in ce moment soseste mesajul?
  • care este relatia mea cu receptorul? Este subiectul mesajului un motiv de controversa intre noi? Atmosfera este incarcata sau destinsa?

Ce? (subiectul)

  • ce vreau exact sa spun?
  • ce as dori sa spun?
  • ce doreste el sa stie?
  • ce informatii pot omite?
  • ce informatii pot da pentru a fi: clar, concis, amabil, constructiv, corect, complet?

Cum? (tonul si stilul)

  • cum voi comunica mesajul meu: in cuvinte, in imagini? Ce cuvinte? Ce imagini?
  • ce mod de comunicare va fi apreciat: scris sau vorbit?
  • cum voi organiza informatiile pe care vreau sa le transmit? Voi folosi o prezentare deductiva sau inductiva?

Este indicat a tine cont de aceste observatii chiar daca vom comunica spontan; raspunsurile la aceste intrebari vor actiona ca o buna disciplina in a ne impiedica sa vorbim fara sa gandim.

Comportamentul religios greşit – Caracterul Obsesiv

Aici este clar ca elementul de baza este “frica”. Omul cu structura obsesiva vrea sa se asigure si sa se protejeze. Din aceasta cauza se si agata el atat de principii si formule; nimic nu ar putea fi mai rau decat modificarea propriei lui personalitati. Acestui tip ii este caracteristica o gandire magica: asigurarea prin reguli, interdictii si respectarea unei ordini acceptate il ajuta sa-si tina in frau temerile. Tendinta de a verifica de o suta de ori usile si robinetele, de a repeta la nesfarsit rugaciunile, de a numara masinile de pe strada sau de a cantari de zece ori o situatie inainte de a face urmatorul pas ii asigura sentimentul ca viata poate fi traita fara teama cel putin in urmatoarele cateva ore. Dupa care urmeaza un nou ciclu de impulsuri obsesive. Pornirea de a se spala la nesfarsit ilustreaza extrem de concludent de cate aranjamente si manevre este nevoie pentru a reinstaura vechea ordine: sentimentele de vinovatie pot fi si ele, spre exemplu, spalate pentru scurt timp. Gandirea magica inghite intreaga lume si insasi imaginea lui Dumnezeu. Evlavia fanatica si inclinarea spre dogmatism sunt semnele unei structuri religioase obsesive. Omul respectiv este cu siguranta prevazator, concentrat asupra telului sau, consecvent; dar toate acestea se manifesta intr-un mod crispat caci, de fapt, el n-are incredere in Dumnezeu. Ba chiar s-ar putea spune ca regulile dupa care traieste sunt cu atat mai mult aspre cu cat mai putina incredere are in Dumnezeu. Teama de a se face vinovat este adanc inradacinata in el. Cautarile in domeniul credintei pot provoca crize; de aceea el face totul pentru a se apara. Iar cea mai buna metoda de aparare este respectarea stricta a traditiei. Astfel stii macar pe ce poti conta.

Continuă lectura

Comportamentul religios greşit – Caracterul Isteric

Il intalnim adesea in practica religioasa. Din teama de a pierde sentimentul ca este protejat, ca se afla in siguranta, istericul se agata de oamenii din jur, Ii cere lui Dumnezeu puterea de a se tine tare, se irita usor si, fiind extrem de emotiv, reactioneaza adesea fie printr-un entuziasm, fie printr-o indignare exagerata. Atunci cand frica este tinuta in subconstient, ea izbucneste sub forma unor afectiuni psihosomatice: conflictul sufletesc se converteste intr-un handicap fizic.Asemena cazuri sunt denumite isterii de conversiune. Acesta era si cazul unui elev de saptesprezece ani care a venit la mine [autorul cartii, Jorg Muller] deoarece isi pierduse, brusc, vederea, desi nu fusesera constatate la el nici un fel de leziuni ale tesuturilor ochiului. Nenorocirea a inceput in ziua cand o colega draguta

Continuă lectura

Comportamentul religios greşit – Urmarea unei false imagini despre Dumnezeu

Din cartea Dumnezeu este altfel, de Jorg Muller, am sa prezint in serial, acest capitol (din titlul de mai sus) deosebit de interesant si util. Jorg Muller, psihiatru si preot, are o vasta experienta in cele doua domenii. Experienta sa ne este utila, atat noua celor din domeniul psihologiei, dar si celor din domeniul spiritual, religios. Preotii, pastorii, liderii formatori, invatatorii si profesorii pot beneficia de exemplele din aceasta carte. O prezizare importanta: sublinierile, nuantarile si coloratura textului imi apartin. Sa incepem!

In mod normal nimeni nu apeleaza la psiholog sau la preot din cauza fenomenelor nevrotice ale gandirii si manifestarilor sale religioase. Oamenii sunt convinsi de corectitudinea comportamentului lor spiritual si in nici un caz nu se gandesc ca ar avea nevoie de ajutor inainte de a fi coplesiti de suferinta. Deformarile religioase precum fanatismul, o piosenie exagerata, setea masochista de suferinta, fariseismul si negarea pseudomistica a acestei lumi sunt manifestari ale unor spaime ascunse. Asemenea oameni par derutati si instrainati de lume, fiind insa, de fapt, in permanenta preocupati doar de persoana lor, deoarece vor sa-si asigure mantuirea prin propriile forte. Sunt sclavii unui Dumnezeu gresit inteles, Care nu le ingaduie sa traiasca. Ceea ce pare la ei umilinta nu-i nimic altceva decat o trufie ascunsa prin care se doreste, in mod inconstient, satisfacerea pretentiilor excesive fata de propria persoana. Prin exagererea binelui, binele nu devine mai bun; in schimb, omul este expus pericolului de a dezvolta un comportament samavolnic, si un orgoliu exacerbat.

Continuă lectura

Alegeri personale

Apocalipsa 2:4–5 Dar ce am impotriva ta, este ca ti-ai parasit dragostea dintai. Adu-ti aminte dar de unde ai cazut; pocaieste-te si intoarce-te la faptele dintai. Altfel, voi veni la tine si-ti voi lua sfesnicul din locul lui, daca nu te pocaiesti.

Alegerea „efesista”

  1. Alegere personala (v4) – “ti-ai parasit”;
  2. Alegere condamnabila (v4) – “…am impotriva ta..”;
  3. Alegerea nerevizuita (v5b):
    • impune prezenta judecatorului – “voi veni la tine”;
    • necesita sentinta conform alegerii – “iti voi lua sfesnicul”
  4. Alegerea revizuita (v5a):
    • analiza retrospectiva a alegerii:
      • timpul si locul alegerii (de unde ai cazut…);
      • obictul (-ele) alegerii (dragostea dintai).
    • refacerea alegerii:
      • respingerea/eliminarea conduitei negative (pocaieste-te);
      • alegerea conduitei pozitive (…intoarce-te la faptele dintai).

Cand lucrurile merg prost

De cele mai multe ori suportam consecintele, alegerilor nefericite pe care le-am facut. Orice carte care abordeaza subiectul dezvoltarii persoale – crestina ori seculara – face referire la faptul ca de cele mai multe ori suntem responsabili de directia in care apucam – buna sau rea –, prin alegerile pe care le facem.

Scopul psihoterapiei nu este acela de a rezolva o problema particulara ci de a ajuta individul [persoana, omul] sa se dezvolte, sa fie stapan pe situatie; responsabil de alegerile si respingerile sale.

Scriptura prezinta un Dumnezeu preocupat de cresterea/dezvoltarea copiilor Sai, capabili de alegeri pozitive, sanatoase, chiar daca, de cele mai multe ori, obiectul alegerii este greu de gestionat, suportat. El ofera si capacitatea de a face fata, puterea necesara asimilarii tuturor fazelor, procesului alegerii.

Textul din cartea Apocalipsa arata raporturile unei alegeri condamnabile, prin natura si efectele/consecintele ei. In ciuda faptului ca aveau si un lucru bun (urau faptele nicolaitilor – gnosticism aversiv), alegerea lor ramanea condamnabila si urma disciplina.

Ca si crestini, viata noastra searbada, fara rod, lipsita de putere are la baza alegeri condamnabile. Alegeri ce tin de moduri de gandire gresite, fapte, actiuni, comportamente imorale, excese de orice tip, relatii nesanatoase (Psalmul 1:1) etc.

Cand lucrurile merg si mai prost

Cand starea noastra a atins un punct culminant, este posibil ca noi sa fi respins indemnul la reanalizarea alegerilor personale. E posibil ca Judecatorul sa-Si fi facut simtita prezenta si sa fi aplicat sentinta. Dar chiar si in acest moment se poate face o analiza retrospectiva cu rol de revizuire a alegerilor personale, in vederea “vremurilor de inviorare”.

Cand vrem ca lucrurile sa nu mearga prost

Revizuieste-ti alegerile. Ca si crestini insa, pe langa efectele consecutive, naturale, logice ale alegerilor personale, suportam si efecte/consecinte, hai sa le spun metafizice. Tatal nostru Ceresc, Dumnezeu, nu este impasibil fata de alegerile pe care le facem. El doreste sa trecem de faza “prunci duhovnicesti”. De aceea, prin frati, Scriptura si indemnul Duhului Sfant ne indeamna sa ne revizuim alegerile. Sa analizam viata noastra, sa vedem unde si cand am gresit si sa reparam lucrurile. Adica sa respingem lucrurile negative alese si sa alegem lucrurille care ne ajuta sa crestem/dezvoltam. Crestinul stie ca nu este singur in acest proces. Duhul Sfant, care locuieste in el ii va da puterea necesara sa duca la capat alegerile bune, chiar daca aceasta se face prin “slefuire”, modelare, uneori dureroasa. Rezultatul final este unul fericit.

Cum să ne apărăm de persoanele enervante – 3

Orice om, oricat de echilibrat si robust sufleteste ar fi, are cateva slabiciuni: amintiri neplacute, dorinte, pe care refuza sa le recunoasca fata de sine, indoiala de sine si predispozitie interiorizata la autocritica. Persoanele enervante tintesc la sigur catre astfel de „zone-problema”, zgandarindu-le. Crtiticul, de exemplu, reuseste sa produca indoiala de sine: „Oare cu ce am gresit? Am fost nedrept sau am uitat ceva? Poate ca totusi au dreptate, poate ca intr-adevar nu sunt destul de bun. Ceva trebuie sa fie…” si asa mai departe.

Un motiv pentru care induram adesea atat de rabdatori in imediata noastra apropiere persoane enervante este nevoia puternica de legatura si intimitate: nu ne putem alege colegii, vecinii etc., nici nu-i putem modela pe cei care abuzeaza de noi, folosindu-ne drept „pubele” sufletesti, sau care isi varsa complexele pe noi.

Totusi, nu trebuie sa ne lasam transformati in ostateci emotionali ai persoanelor enervante. Putem refuza rolul de obiect la care ne constrang pana sa ajungem sa cadem noi insine in manipularile si jocurile lor de putere.

Punctul de plecare al oricarei strategii de respingere si autoaparare este analiza dinamicii relatiei dintre noi si persoanele enervante: si-au asumat o suveranitate a sentimentelor si ne influenteaza prin faptul ca dicteaza climatul emotional al relatiei. Acum trebuie sa parasim defensiva si sa le spunem raspicat propriile necazuri, dezamagiri, dar si sentimentele noastre pozitive („Nu te las sa-mi strici buna dispozitie”). Continuă lectura

Răscumpăraţi vremea

Intelepciunea este o calitate rara. Una din manifestarile ei concrete este capacitatea de folosire judicioasa a timpului. Scriptura ne indeamna sa fim intelepti:

Luati seama deci sa umblati cu bagare de seama, nu ca niste neintelepti, ci ca niste intelepti. Rascumparati vremea caci zilele sunt rele (Efeseni 5:15–16)

Daca nu reusim sa gestionam corect timpul nostru, poate ar fi mai nimerit sa invatam cum se realizea acest lucru. Cateva reguli ajutatoare pentru folosirea judicioasa a timpului:

  • Precizeaza-ti scopul activitatii. Multi oameni isi consuma timpul si energia fara rost fiindca nu isi reprezinta clar ce vor sa faca. Precizeaza-ti scopul principal al activitatii pentru o zi, o saptamana si vei reusi sa realizezi mai mult decat faci de obicei.
  • Concentreaza-te asupra a ceea ce este principal. Noteaza-ti intr-un carnetel sarcinile ce le ai de rezolvat intr-o zi (sau o saptamana) in ordinea importantei lor. Fii perseverent in rezolvarea lor. Daca intr-o zi nu ai reusit sa faci tot ceea ce ti-ai propus, a doua zi sa incepi din nou cu ceea ce este mai important.
  • Invata sa fii hotarat. Nu amana treaba de la o ora la alta (de la o zi la alta). Renunta la preocuparile care nu iti aduc folos.
  • Fixeaza termene precise pentru indeplinirea sarcinilor. Ai grija ca termenele stabilite sa fie reale, in concordanta cu posibilitatile tale. In respectarea termenelor fixate fii necrutator fata de tine cum ai fi fata de altcineva care nu isi indeplineste sarcinile la timp.
  • Foloseste integral timpul. Fragmente mici de timp: de asteptare, in tramvai, mersul pe jos, etc. pot fi folosite pentru planificarea zilei; repetitia in gand a unei probleme, meditarea asupra a ceea ce urmeaza sa faci.
  • Apuca-te de lucru imediat. Nimeni in afara de tine nu te va ajuta sa te debarasezi de obiceiul de a taragana treaba. Incepe orice activitate imediat la orele pe care ti le-ai fixat.
  • Cheltuieste timpul liber cat mai rational. Poti economisi multe ore daca iti vei alege cu grija ocupatiile din timpul liber – emisiunile, filmele, cartile, etc.
  • Alterneaza activitatile. Daca ai lucrat stand jos, fa ceva stand in picioare, sau altceva care necesita miscare. Astfel vei invinge senzatia de oboseala si vei reusi sa realizezi mai mult.
  • Nu scapa din vedere nici lucrurile marunte. Inainte de a te apuca de lucrupregateste-ti de cu seara absolut tot ce vei avea nevoie.
  • Pentru fiecare activitate foloseste orele cele mai potrivitate. Invata in primul rand dimineata si nu te culca la ore tarzii.
  • Formeaza-ti obisnuinta de a face mintal un autoraport asupra modului in care ti-ai petrecut timpul.

Cunoaşterea adevărului – cercetarea sau judecarea împricinaţilor

Cunoasterea, iar la nevoie Cercetarea

Mai degraba cunoasterea adevarului. Scriptura spune ca judecata este a lui Dumnezeu. Apostolul Iacov este foarte drastic. El spune ce nu avem nici capacitatatea morala, dar nici capacitatea structurala de a judeca. In convingerile sale duhovnicesti a judeca pe altul insemna a te judeca pe tine insuti.

Sunt scoase la iveala dosarele securitatii (sau segmente ale acestora, fragmente disparate, marturii, consemnari etc.). Sunt puse in fata, inaintea publicului larg personalitati crestine neoprotestante. Se intampla un fenomen care incepe sa semene cu manifestarile din Vechiul Legamant: „omorarea” cu pietre. Chiar daca sunt si incercari serioase, morale de prezentare a unor adevaruri, de punere cap la cap a unor marturii valide, probate, „marele public crestin” dovedeste ca nu are maturitatea necesara de a prelucra nepartinitor, nepatimas aceste informatii.

Cine ar trebui, daca trebuie, sa faca CERCETARE asupra acestor lucruri?

In Vechiul Legamant cei insarcinati cu astfel de lucrari erau preotii si judecatorii aflat in slujba (Deuteronom 16:18-20; 17:8-13; 19: 14-21 etc.). Care erau trasaturile psihomorale ale judecatorilor?

  • tematori de Dumnezeu;
  • de incredere;
  • vrajmasi ai lacomiei;
  • cunoscuti ca batrani ai poporului;
  • duhovnicesti;
  • intelepti;
  • priceputi;
  • cunoscuti (adica recunoscuti de mase);
  • nepartinitori.

Aceasta lista se aseamana cu cea a descrierii calitatilor morale ale episcopului (1 Timotei 3: 1-7).

In N.T. apostolul Pavel vorbeste de judecatorul pricinilor dintre frati ca fiind unul intelept (este de fapt o obligativitate).

Opiniile personale in raport cu slujba spirituala

Nimeni nu ne opreste sa avem idei, opinii, pareri. Nici o norma sociala si/sau comunitara nu poate avea acces la parerile noastre. Deoarece ele pot fi interioare, neexprimate, deci inaccesibile. In momentul in care, insa, opiniile noastre sunt expuse in public si folosite ca suport argumentativ intr-o anume problema, pot deveni instrumente imorale daca stirbesc demnitatea, caracterul cuiva, intr-un mod nedemn, necrestinesc.  Daca parerile noastre au o baza solida, fiind sustinute de dovezi, atunci accentul cade pe scopul cu care folosim informatia privitoare la actiunile, trasaturile de personalitate ale cuiva. Ca si crestini nu avem dreptul sa facem rau. Putem insa dori si actiona in vederea recuperarii unui frate din cadere si prin mijlocul, metoda disciplinarii. De aici ajungem la cine poate face acest lucru. Cum insa subiectul ce mi l-am propus este altul, am sa arat ce cred eu despre cine trebuie sa faca cercetarea.

Deci, cine face cercetarea?

Este de fapt concluzia finala personala cu privire la acest aspect. Cercetarea si judecarea (cercetarea priveste metodologia, strategia de aflare a adevarului, iar judecare nu in sensul vechiului testament, ci mai degraba disciplina recuperatorie din N.T.) o fac oamenii spirituali (duhovnicesti) aflati in slujba spirituala (de slujire, de echipare a sfintilor – Efeseni 4: 11-15 –> echivalentul nou testamental) Deuteronom 19:16-20:

Cînd un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să -l învinuiască de vreo nelegiuire, cei doi oameni cu pricina să se înfăţişeze înaintea Domnului, înaintea preoţilor şi judecătorilor cari vor fi atunci în slujbă. Judecătorii să facă cercetări amănunţite. Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos, şi că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său,atunci să-i faceţi cum avea el de gînd să facă fratelui său. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău. În felul acesta, ceilalţi vor auzi şi se vor teme, şi nu se va mai face o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău.

De remarcat ca textul vorbeste de martor mincinos. Insa, cercetarea initiala se face si asupra martorului, pentru a vedea daca este mincinos sau nu.

Oare cati dintre noi nu am vorbit pe bloguri impotriva unor oameni ai Lui? Stim oare ca trebuia sa ne supunem si noi insine cercetarilor? Cercatarile privesc atat calitatea celor spuse de noi, cat si motivatia cu care o facem.

Acesti lucratori (preoti, judecatori – episcopi) au trecut printr-un proces de instructie/invatare cu privire la modalitate in care sa fac cercetarile (Exod 18:20).

Sunt recunoscuti de „cetate” datorita capacitatilor pe care le au cu privire la cercetare si judecare.

Au un profil moral integru, sunt nepartinitori si nu pot fi „unsi”/castigati cu daruri.

Sunt cunoscatori ai Cuvantului lui Dumnezeu si-l aplica in toate aspectele vietii lor, apoi cu discernamant in viata altora (2 Timotei 2:15).

Vitrina cu gablonzuri – Eugen Frunză

Eram adolescent cand am dat in biblioteca alor mei de carticica cu titlul de mai sus, de Eugen Frunza.

Mi-au placut enorm multe din cugetarile (maximele) din aceasta brosurica. Ba chiar am invatat in scoala generala cateva dintre ele. Cand se ivea ocazia foloseam „vorbe de duh”. Iata cateva dintre ele:

  • Sunt si capete care stau pe umeri doar pentru a salva aparentele.
  • Cu trecerea vremii se intampla ca unele statui sa valoreze mai mult decat au valorat oamenii pe care ii reprezinta.
  • Orice om inteligent e marginit in felul lui. Nemarginita poate fi numai prostia.
  • Dreptul asupritorului e totdeauna stramb.
  • Am un prieten atat de distrat incat coboara in pod si urca in pivnita.
  • Nu e deloc exclus sa calatoresti cu avionul si sa ramai de caruta.
  • Tocmai oamenii care nu se pot inghiti… se mananca.
  • O piesa proasta trebuie pedepsita, deci jucata.

Cum să ne apărăm de persoanele enervante – 2

Tipologia pe care o prezentam in continuare nu este completa; descrie numai cateva tipuri de persoane enervante, intalnite foarte des in viata cotidiana. La fiecare tip ganditi-va daca modelul vi se pare cumva cunoscut si daca exista in jurul dumneavoastra unul sau mai multe persoane.

  • Persiflatorul Este intotdeauna pus pe criticat, batjocorit si denigrat. Are o privire „radar” pentru slabiciunile altora si adora sa-i vorbeasca de rau pe la spate. Chiar daca nu sunteti personal obiectul comentariilor lui rautacioase, persiflatoul incearca sa va atraga in planul sau si va obliga sa-i priviti pe ceilalti cu ochii lui: „Uita-te la vaca aia grasa de acolo! Ai vazut ce proasta a fost ieri?” etc. Persiflatorul este in principal chinuit de puternice indoieli de sine, de invidie si gelozie si trebuie sa se asigure in mod constant cat de urati, prosti si inferiori sunt toti ceilalti. Cand reuseste sa ne contamineze si pe noi, ne simtim murdariti si dezgustati. Subtiuri ale persiflatorului: palavragiul, barfitorul.
  • Moliul Un tip pe care nu te poti baza, plin de autocompasiune, de mila pentru el insusi, acesta se fereste de tot ceea ce ar cere comportament ferm, convingere si o parere proprie. Ne enerveaza pentru ca de la el nu auzim niciodata ceea ce gandeste cu adevarat, pentru ca ne lasa in aer, pentru ca singurul sau principiu este neamestecul in trebuirile altora. In prezenta sa ne simtim in mod paradoxal parasiti si atitudinea lui sau ne infurie, sau ne intristeaza. Subtipuri: perfidul, matza (pisica) blanda.
  • Pesimistul Dintre toate posibilitatile le vede intotdeauna numai pe cele negative. Deviza vietii sale: „ceea ce poate merge prost va merge prost” – si impartaseste tuturor convingerile sale. Are parte din belsug tocmai de catastrofe, mici si mari: „a stiut dintotdeauna ca asa ceva se va intampla”; se pricepe foarte bine sa le rapeasca altora increderea si elanul. Starea lui depresiva se raspandeste repede in jur.
  • Zelosul Indaratnic, incapatanat si fara cea mai mica indoiala de sine, vrea sa ne convinga de descoperirea sa, de politica sa, de filozofia sa, de ideile sale. Nu stie sa „citeasca” semnele de respingere, plictiseala sau refuzul celor din jur si enerveaza prin misionarismul sau necontenit. Zelosul are toate trasaturile negative ale fanaticului. Zelosii ne costa mai ales energie si timp. Sa fii nevoit sa-i asculti este un chin, la care ne obliga mila, politetea sau alte considerente.
  • Lingusitorul Complimentele sale sunt dulci ca mierea, comportamentul sau servil si umil. Cine sta mult timp in compania lui sa fie sigur ca se va imbolnavi. Lingusitorul stie foarte bine ca noi ne dam seama de caracterul sau („vedem prin el ca prin microscop”), dar crede ca ne face placere sa auzim cat de grozavi suntem. Cu toate ca nu ne plac lingusitorii, le devenim o prada usoara. Lingusirea este o buna cale de a deveni orbi fata de adevaratele interese ale lingusitorului. Isi urmareste interesul intotdeauna, nu ar vrea sa piarda prietenia nimanui si sa se puna rau cu nimeni, pentru ca nu se stie cand va avea nevoie de „relatia buna” cu acea persoana.
  • Intrigantul Un manipulator prin excelenta. Cine are asemenea „prieteni” nu are nevoie de dusmani. Intrigantii ne implica si pe noi in masinatiile si in jocurile lor de putere. Instrumentarul lor este foarte bogat: indiscretii bine directionate, trancaneala, minciuni, rastalmaciri, jumatati de adevar, lingusiri. Ceilalti oameni, sunt pentru ei, figuri de sah. Intrigantii zambesc cand au pumnalul sub haina si incearca sa ne faca sa credem ca ei sunt cu totul de pertea noastra. Totusi ne simtim folositi si murdariti.
  • Certaretul Nici un prilej nu este pentru el prea mic pentru a initia o dezbatere de principiu. Se cearta cu orice persoana al carei nas nu-i place sau care are o anumita autoritate. Este impotriva a tot ceea ce spuneti dumneavoastra, fie si numai pentru a nu-si iesi din mana. Incapatanarea lui enerveaza, paranoia lui este molipsitoare. El vede peste tot rea vointa si neputinta. De aceea este totdeauna gata de lupta; un om plin de necaz care se raneste singur si apoi se simte nedreptatit. Ne face agitati si nervosi, ne obliga sa adoptam o pozitie de defensiva; dar, treptat, dupa atacurile sale permanent, noi insine devenim agresivi.
  • Snobul Ne lasa sa simtim permanent ca de fapt el este prea bun ca sa se ocupe de noi. Cu un gest de aversiune ne acorda totusi favoarea companiei sale. Trasaturile sale: vanitos, arogant, plin de sine, blazat, laudaros, fanfaron, ii priveste de sus pe ceilalti si pune valore pe simboluri. Snobii adora discreditarea tuturor acelora pe care ei ii considera „marea masa”; in acelasi timp, incearca din rasputeri sa fie acceptati in cercul „luminatilor” si al celor alesi.
  • Atotstiutorul Un tip care a ajuns din arivist profesor. Isi poarta atotstiinta ca pe o mostra, pune mare pret pe apartenenta sa la cercuri deosebit de bine informate si in orice dezbatere are ultimul cuvant. Ne invata, ne dojeneste cand nu stim, ne enerveaza si numai pentru faptul ca o face pe profesorul si pe enciclopedia ambulanta. Dintr-o sueta nevinovata face joc de societate, cu intrebari si raspunsuri, in care castigatorul este, bineinteles, stabilit de la inceput: el. In prezenta lui ne simtim nestiutori, ceea ce ne face depresivi sau agresivi.
  • Glumetul Specialitatea lui sunt glumele deplasate, chiar si in cele mai nepotrivite ocazii. Cu toate acestea, „glumele” sunt resimtite ca o povara de catre ceilalti, care apoi trebuie sa auda tot timpul reprosul sau standard: nu sti de gluma. Prin glumele sale isi mascheaza dusmania si invidia. Sarcasmul sau este ofensator, pentru ca el este menit sa jugneasca. Glumetul este insensibil la starile si nevoile altora. Desi este un tip deosebit de enervant, adesea nu reusim sa oprim un om atat de „plin de umor”.
  • Ursuzul Ca un vulcan amenintator, care, dupa ce a mocnit timp indelungat, erupe dintr-o data, aceasta persoana „fierbe” in interiorul sau. El reuseste prin prezenta sa sa ne strice dispozitia, fara ca noi sa aflam vreodata motivul indispozitiei sale.
  • Controlorul Toti asculta de comanda sa; daca nu, devine insuportabil. Neincrederea este laitmotivul controlorului: se alege praful de ceea ce nu face sau nu aranjeaza singur. Pentru a avea controlul, acestia se amesteca in toate – ii manipuleaza si ii constrang pe ceilalti si isi pierd rabdarea cand cineva se sustrage vointei lor imperioase de a controla. In mod ironic, acesti „monstri” nu se pot controla pe ei insisi. Cand se amesteca in fiecare detaliu al vietii noastre, pretind ca actioneaza numai in interesul nostru, pentru ca noi nu stim ce e bine pentru noi. A delega, munca de echipa, compromis – acestea sunt cuvinte necunoscute pentru ei. Este obositor si frustrant sa te sustragi tot timpul furiei lor atotcuprinzatoare de a aranja totul.
  • Zgarcitul Intrand in birou, inainte de a se fi asezat, deja a imprumutat o tigara [inlocuiti tigara cu ce doriti] de la noi. Bineinteles ca uita in mod regulat sa inapoieze asemenea imprumuturi. Cand se apropie chelnerul cu nota de plata, dispare repede la toaleta. Si daca totusi trebuie sa plateasca, ii da treizeci de pfeningi bacsis. Adulmeca intotdeauna posibilitati de economisire a banilor, stie toate ofertele speciale si in general este foarte zgarcit in complimente, in dragoste, in recunostinta. Chiar daca ne starneste rasul, in timp zgarcitul devine o persoana enervanta, greu de suportat, mai ales atunci cand si-a facut din zgarcenie un stil de viata; merge tot timpul pe scara autobuzului si lasa foarte multe datorii neplatite.
  • „Sloiul de gheata” In prezenta lui ingheata totul – orice sentiment, orice discutie, orice raset. In exterior este un tip linistit, inabordabil, dar linistea sa inspira teama; nimic nu tradeaza ceea ce se petrece in el, are un aer plictisit si absent – ca si cum ar fi vazut prea multe westernuri spaghetti cu Clint Eastwood. Dar in contactul interuman asemenea oameni sunt foarte obositori, caci nu ne putem apropia niciodata de ei si tot timpul trebuie sa ghicim ceea ce se petrece in spatele mastii pe care o poarta.
  • Criticul Cu el niciodata nu faci ceva cum trebuie. Esteinrudit indeaproape cu certaretul incapatanat, dar spre deosebire de acesta el face caz nu atat de „placerea” disputei, cat de gesturile acuzarii. Nu intreaba si nu argumenteaza, ci imediat invinovateste. Dintr-o adanca nesiguranta de sine se transforma in avocat al propriei sale cauze. Este mereu pe urma greselilor noastre, plin de reprosuri, cinic si perfectionist. Ne strica orice placere si, provocandu-ne mustrari de constiinta ne imbolnaveste.

Persoanele enervante exploateaza intr-un mod perfid si rafinat nesiguranta interioara, indoiala de sine, nevoile noastre sociale. Nu sunt „numai” o simpla povara sau doar incomozi, ci reusesc mereu sa ne atraga in capcanele lor emotionale.

In urmatorul articol tehnici de aparare impotriva persoanelor enervante.

Cum să ne apărăm de persoanele enervante – 1

Unii oameni ne fac viata foarte grea: ne enerveaza, ne fura timp si energie, ne constrang si ne manipuleaza, ne induc sentimente de vinovatie si ne implica in intrigile lor. Revista Psychologie heute (ianuarie 1996) ne invata ce putem face cand ne dam seama ca relatia cu astfel de oameni este „otravitoare” si ca ne imbolnaveste treptat.

Acesta este cuvantul introductiv la articolul cu titlul mai sus mentionat, din revista Psihologia, nr. 3, din anul 1997, tradus si adaptat de conf. univ. dr. Mihaela Roco si Monica Niculcea.

In revista sunt prezentate cateva tipologii de persoane enervante si anume:

  • Persiflatorul,
  • Moliul,
  • Pesimistul,
  • Zelosul,
  • Lingusitorul,
  • Intrigantul,
  • Certaretul,
  • Snobul,
  • Atotstiutorul,
  • Glumetul,
  • Ursuzul,
  • Controlorul,
  • Zgarcitul,
  • „Sloiul de gheata”,
  • Criticul.

Dupa o oarecare introducere o sa prezint tipurile de persoane agasante, manipulante, intrigante etc., cat si modalitati de a le face fata.

Ne putem molipsi de proasta dispozitie ca de un virus. Acest proces de „contaminare emotionala” a fost cercetat in detaliu. Dispozitiile, atat pozitive, cat si negative, se transmit mai ales prin mimica si limbajul corpului: simpla vedere a umerilor lasati si a colturilor gurii cazute ne deprima. Totusi, ramane o enigma de ce mai ales sentimentele negative se raspandesc ca o epidemie [pentru cei care cerceteaza/studiaza Biblia nu este o enigma]. Dar cine sunt cei care ne „infecteaza” cu proasta lor dispozitie?

La o reuniune de familie va simtiti iritat si furios fara sa stiti prea bine de ce. Sunteti abatut, desi tocmai ati petrecut o dupa-amiaza agreabila. Dupa o sedinta la firma dv., va uitati absent, in gol, va simtiti peste masura de epuizat si abea treptat realizati cat de mult v-au afectat micile rautati si aluziile sefului. Aceste sentimente si altele asemanatoare apar dupa ce petrecem o perioada impreuna cu anumiti oameni: ei ne strica ziua – sau intreaga viata – si ne „otravesc” pe cai mai mult sau mai putin subtile. Uneori ne este clar imediat de ce nu ne simtim bine in prezenta lor, alteori dureaza mai mult pana ne dam seama cum si de ce ne enerveaza, ne epuizeaza, ne plictisesc, ne intimideaza sau ne induc sentimente de vinovatie. Uneori cautam cauzele acestor sentimente negative chiar in noi insine si nici nu indraznim sa recunoastem ca un om din apropierea noastra – coleg, prieten, tata, partener de viata – este acela care ne „doboara” si ne imbolnaveste literalmente. Continuă lectura

Manipulatorii – caracteristici

30 de trasaturi caracteristice ale manipulatorilor. Un individ calificat drept manipulator actioneaza intotdeauna dupa cel putin 10 caracteristici dupa cele enumerate in lista de mai jos:

  1. Ii culpabilizeaza pe ceilalti in numele relatiilor de familie, prieteniei, dragostei, constiintei profesionale tetc.;
  2. Evita sa-si asume responsabilitati sau le transmite altora;
  3. Nu-si exprima niciodata clar dorintele, sentimentele, necesitatile sau opiniile;
  4. Raspunde adesea evaziv si ambiguu;
  5. Isi schimba opiniile, comportamentul si sentimentele in functie de persoane si situatii;
  6. Invoca ratiuni logice pentru a-si ascunde obiectivele sale egocentrice;
  7. Ii face pe altii sa creada ca trebuie sa fie perfecti, consecventi, sa stie cat mai multe si sa raspunda prompt intrebarilor si solicitarilor;
  8. Se indoieste de calitatile, competenta, caracterul celorlalti: nu critica pe fata, devalorizeaza si emite judecati;
  9. Se foloseste de intermediari (prefera sa vorbeasca la telefon decat fata in fata, lasa notite scrise, etc.), pentru a-si face cunoscute mesajele;
  10. Invrajbeste si creeaza suspiciune, dezbina pentru a stapani mai usor si de multe ori poate provoca ruptura unui cuplu;
  11. Stie foarte bine sa pozeze in victima pentru a fi compatimit (isi exagereaza o boala, se plange de volumul mare de munca de la serviciu, de anturajul „dificil” in care traieste etc.);
  12. Ignora ceea ce i se cere sa faca (chiar daca pretinde ca tocmai atunci se ocupa de problema respectiva);
  13. Se foloseste de principiile adoptate de ceilalti (umanitate, caritate, rasism, „binele” si „raul”, sentimente materne, etc.) pentru a-si satisface necesitatile personale;
  14. Ameninta sub o forma deghizata sau foloseste santajul pe fata;
  15. Schimba fara menajamente subiectul in timpul unei conversatii;
  16. Evita sau se sustrage de la intalniri oficiale sau sedinte;
  17. Mizeaza pe ignoranta celorlalti pentru a se plasa pe pozitii superioare;
  18. Minte;
  19. Se foloseste de minciuna pentru a afla adevarul, deformeaza si interpreteaza denaturand intotdeauna adevarul;
  20. Este egocentric;
  21. Este gelos in toate relatiile sale;
  22. Nu suporta sa fie criticat si neaga tot ce este evident;
  23. Nu tine seama de drepturile, de dorintele sau de necesitatile celorlalti;
  24. Asteapta de multe ori ultimul moment pentru a da ordine, dispozitii, obligandu-i pe ceilalti sa le execute;
  25. Ceea ce spune pare logic si coerent, contrar atitudinilor, actiunilor sau modului sau de viata, care se desfasoara dupa o schema opusa;
  26. Flateaza, ofera daruri si facemici servicii stiind sa fie pe plac dand impresia ca-l preocupa problemele celorlalti;
  27. Actiunile sale sunt deosebit de eficace in atingerea obiectivelor personale, dar in defavoarea celorlalti;
  28. Provoaca o stare de proasta-dispozitie si un sentiment opresiv de pierdere a libertatii (victima se simte prinsa intr-o cursa din care nu stie cum sa scape);
  29. Ne sugereaza sa facem lucruri pe care altfel nu le-am fi facut niciodata din proprie initiativa;
  30. Este mereu subiect de discutie pentru ceilalti, chiar cand nu este de fata.

Material preluat din cartea: Manipulatorii sunt printre noi, Ed. Niculescu SRL, Bucuresti, 2003