Învingerea slăbiciunilor

Tim LaHaye propune un model de invingere a slabiciunilor. Modelul poate fi cunoscut din cartea Învingând temperamentul prin Duhul Sfânt.

Tim LaHaye afirmă că dacă eşti creştin posezi deja puterea de a învinge slâbiciunile. Acea putere este Duhul Sfânt. Iată care sunt paşii, etapele de învingere a slăbiciunilor:

  • Acceptă-ţi slăbiciunile ca fiind păcate!

Nu găsi scuze pentru slăbiciuni, zicând „asta-i firea mea” sau „n-am ce-i face, aşa e felul meu”. Fii realist. Dacă Îl cunoşti pe Christos poţi înfrunta orice. Biblia ne spune: „Pot totul în Christos care mă întăreşte” (Filipeni 4:13).

  • Mărturiseşte-ţi de fiecare dată păcatele

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). Conform Bibliei: „Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m+ar fi ascultat Domnul” (Psalmul 66:18). Viaţa de rugăciune a credinciosului este scurtcircuitată atâta timp cât există păcat nemărturisit în viaţa sa. Dacă nu recunoaşte mânia şi teama ca păcate, eficienţa rugăciunii sale va fi diminuată. De fiecare dată când iţi ieşi din fire sau devii temător sau deprimat, tu întristezi sau stingi Duhul Sfânt. În clipa în care devii conştient de acel păcat, mărturiseşte-l şi mulţumeşte-I lui Dumnezeu pentru iertarea acordată şi pentru îndreptăţirea Sa.

  • Roagă-L pe Tatăl tău Ceresc şi iubitor să-ţi îndepărteze acest obicei

„Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut” (1 Ioan 5:14-15).

Victoria asupra fricii şi mâniei este voia lui Dumnezeu.Când cerem Domnului să ne vindece de obiceiurile noastre rele, putem fi siguri ca El o va face.

  • Să crezi că Dumnezeu ţi-a dat victoria

Romani 14:23 ne spune că „tot ce nu vine din încredinţare este păcat”. Mulţi creştini se poticnesc chiar aici deoarece ei nu se „simt vindecaţi” după ce au cerut vindecarea. Sentimentele noastre nu au nimic a face cu aceasta. În schimb, noi trebuie să ne bazăm pe promisiunile lui Dumnezeu şi să ne aşteptăm la victorie.

  • Cere plinătatea Duhului Sfânt

Tim LaHaye spune să ceri plinatatea, dar în Scriptura este o poruncă. „Fiţi plini de Duhul Sfânt”. Aceasta în opoziţie cu a fi beat [extaziat]. Cu alte cuvinte, fii „încarcat” cu Duhul Sfânt, manifestă-te în toată plinătatea Duhului. Aceasta presupune curăţie, credinţă/convingere şi acţiune/comportament pe această bază.

  • Umblă prin Duhul şi rămâi în Christos

– Permite Cuvântului lui Dumnezeu să reprezinte o parte obişnuită a vieţii tale;

– Rugăciunea zilnică;

– Predă-te Duhului Sfânt întotdeauna;

– Slujeşte-L pe Christos.

RVE Sibiu, matinal 26 noiembrie

Popasul de suflet de la ora 09:00

Emanuel Dobrin, un tanar baptist de treaba, a continuat, chiar din studioul de emisie, prezentarea celor 10 porunci, din cartea Exodul, capitolul 20. A ajuns la porunca a 2-a:

Exodul 20:4 Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care Sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, Sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.

Emanuel a scos in evidenta faptul ca omul este inclinat spre religiozitate si are dorinta de a comunica cu divinitatea, oricare ar fi aceasta. Datorita acestui fapt el isi personalizeaza dumnezeul/zeul. Il obiectiveaza sub forma unui chip cioplit, asa cum spune Scriptura, sau vreo „infatisare”. Prin aceasta reprezentare a lui Dumnezeu, omul nu numai ca-L reduce pe dumnezeu la un nivel inferior de „existenta”, dar chiar il reprezinta mai jos de sine insusi. Aaron, la cererea poporului religios a facut un dumnezeu din aur. Material de pret. Dar sub forma de vitel.

Omul isi face dumnezeu ca sa i se inchine in schimbul protectiei, a primirii binecuvantarilor. Satan, adversarul lui Christos, ii ofera Domnului toate bogatiile pamantului in schimbul unui singur lucru: inchinarea. Raspunsul Domnului e categoric: numai Domnului Dumnezeu sa te inchini.

Ce am remarcat in urma mesajului lui Emanuel Dobrin:

Reprezentarea lui Dumnezeu cu scop de inchinare este o „inferiorizare” a lui Dumnezeu. Reprezentarea de fapt reduce „dimensiunea” si natura lui Dumnezeu.

Reprezentarea materiala a Creatorului nu are viata, nu comunica, nu cere, nu ofera nimic. Lipsa de raspuns poate duce la formarea unei imagini gresite a lui Dumnezeu, cat si la formarea unor modalitati de comportament gresit fata de Dumnezeu.

Paradoxul plecării-venirii

Când Dumnezeu îşi cheama copilul acasă se întâmplă ceva ciudat. Cei care rămân, deja mistuiţi de dor sunt plini de jale, durere adâncă. În cer în schimb, e sărbătoare. Aşa ne spune Biblia. Cu toate căsărbătoarea cerească e „în plină desfăşurare”, Dumnezeul „oricărei mângâieri” ia parte şi la bucurie, dar şi la tristeţea celor rămaşi. În acelaşi timp e şi cu cei ce se bucură, dar şi cu cei ce plâng.

Avem un Dumnezeu căruia îi pasă. El nu spune că nu trebuie să plângem, în condiţiile în care sărbătoreşte cu cel „venit” acasă. El ia parte la evenimentele tuturor copiilor Săi. Avem un Dumnezeu plin de îndurare. El ne susţine în orice situaţie dificilă prin care trecem, plânge cu noi atunci când suferim, iar la urmă avem parte de sărbătoarea sfinţilor în lumină.

Noi plângem poate doar la situaţiile grele, dureroase pentru noi. Dumnezeu plânge pentru necazurile întregii omeniri.

Va fi însă şi vremea eterna a dispariţiei lacrimii…

„El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21:4)