Putina introducere

Intr-o exprimare neacademica, acestea sunt caracteristici individuale, mostenite (ereditar) si insusite de-a lungul existentei. Trasaturile temperamentale au in alcatuirea lor elemente predominant genetice. Trasaturile caracteriale insa, au fundament insusit printr-un proces repetitiv. Ce inseamna acest lucru? Inseamna ca daca am manifestat un timp suficient o rusine fata de cineva si/sau ceva anume am dezvoltat un anumit tip de reactie care se inradacineaza adanc in structura mea interna. Si am devenit asfel rusinos in raport cu cineva/ceva anume.

Adjectivele exprima cumva trasaturi de personalitate. Om rau, bun, puternic, fricos, perseverent, constiincios, mandru, smerit, increzator s.a.m.d.

Nimeni nu se naste constiincios. Nimeni nu se naste lenes. Cu toate aceste exista predispozitia spre, care faciliteaza usurinta in dezvoltarea unei trasaturi anume.

Psihologia clasica pune in evidenta trei mari laturi ale personalitatii si anume: temperamentul, caracterul si aptitudinile. Adica axa bio-psiho-actionala a fiintei umane. Rolul dominant in personalitate il ocupa caracterul. El este cel care se “ia in stapanire” pe sine, intr-o directie proprie, pozitiva sau negativa.

Textul biblic

Localizarea textului e relativ simpla. A 2-a epistola a lui Petru, capitolul 1, versetele 3-8.

In textul biblic avem expusa imaginea unui crestin care, inradacinat in resursele divine, ca un pom cu radacini adanci in solul hranitor, alege sa-si intoarca atentia, energia si comportamentul inspre cateva virtuti crestine. Virtuti care formeaza un “lant”. Fiecare virtute este ca o zala care o cuprinde pe cealalta.

Care sunt acele virtuti? Credinta, fapta, cunostinta, infranarea, rabdarea, evlavia,dragostea de frati, iubirea de oameni. Modul de prezentare a lor este formata din perechi: credinta – fapta, fapta – cunostinta, cunostinta – infranarea, infranarea – rabdarea, rabdarea – evlavia, evlavia – dragostea de frati si in fine dragostea de frati – iubirea de oameni.

Daca inchidem “lantul”, atunci fiecare virtute are doi vecini. Credinta este flancata, in acest caz de iubirea de oameni, in stanga si de fapta, in dreapta. Acest tip de analiza are scopul sa reliefeze ideea ca, in cele din urma fiecare virtute ajunge sa o influenteze pe cealalta. As putea spune ca se poate vedea credinta din/in evlavie sau rabdarea din/in infranare.

Ele in cele din urma formeaza un tot, un sistem bine inchegat. Nu stiu daca apostolul Petru stia teoria sistemelor, imprumutata si de psihologie. Se pare insa ca stia procesualitatea unui sistem si anume: fiecare element luat in parte are o functie diferita de cea a sistemului. Credinta, fapta… iubirea de oameni formeaza un sistem. Functia sistemului propus de apostolul Petru, luat ca intreg, este de cunoastere deplina a lui Isus Chrisos. Credinta este “convingere asupra unui lucru, deplina incredintare”, are rol de “materializare” mentala a “lucrurilor nadajduite/sperate”, dar nu cunoastere deplina a lui Isus. Acest lucru este valabil pentru fiecare componenta in parte (fapta, cunostinta, infranarea etc).

Mai trebuie sa remarcam asigurarea pe care o face apostolul Petru: “ele nu va vor lasa sa fiti nici lenesi nici neroditori in ceea ce priveste deplina cunoastere” a lui Isus. Acest lucru evidentiaza aspectul procesual al formarii trasaturilor de personalitate. La inceput crestinul este cel care isi formeaza si manifesta credinta, fapta, cunostinta etc., apoi, acestea transformandu-se in trasaturi de personalitate – prin consecventa manifestarii lor – duc la imprimarea unei cerinte interne. In psihologie acest proces este numit “internalizare”, interiorizare. E bine sa retinem acest aspect important.

Este obligatorie pastrarea ordinii impuse de apostol. Si anume sa vedem ca fraza incepe cu locutiunea adverbiala “de aceea”. “De aceea dati-va si voi toate silintele…” De aceea inseamna ca urmare a acestui fapt, bazat pe acest lucru, luand in considerare cele de mai sus, tinand cont de etc. “Dati-va si voi toate silintele” se bazeaza pe faptul ca “dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia”. Crestinul isi cladeste personalitatea luandu-si modelele, referintele, mijloacele si resursele energetice din Dumnezeu Insusi. In acest punct difera fundamental psihologia crestina de orice alte psihologii si/sau orientari psihologice, paradigme.

Analiza in detaliu a virtutilor enumerate face, mai ales, obiectul teologiei, motiv pentru care nu intru in detalii teologice.

Evidentiez insa inca un aspect. Pentru ca rezultatul final al “sistemului” sa fie deplina cunoastere a Domnului nostru Isus Christos e necesara perseverenta si mentinerea impreuna, a tutror elementelor/virtutilor, la un nivel inalt calitativ. Daca un singur element incepe sa “scartie”, influenteaza in mod rapid vecinele ei, apoi prin contagiune fiecare element in parte. Astfel, sistemul isi va perverti finalitatea si poate chiar si-o va schimba.

DE ACEEA, BAZANDU-VA PE DUMNEZEU, DATI-VA TOATA SILINTELE.

Iar rezultatul este o personalitate armonioasa si puternica.

Mult succes!

Anunțuri