1. Suficienţa Harului (Harul Meu îţi este de ajuns)
2. Terenul Harului (slăbiciuni, defăimări, nevoi, prigoniri, strâmtorări)
3. Manifestarea Harului (… puterea)
4. Eficienţa Harului (… este făcută desăvârşită)
5. Condiţia Harului (conştientizez slăbiciunile pentru ca puterea lui Christos să rămână în mine)
6. Satisfacţiile Harului (lauda şi satisfacţia/plăcerea)
7. Legea Harului (Când sunt slab, atunci sunt tare)

Text: Filipeni 4:6-9

1. Prezentand problema ta lui Dumnezeu (4:6) :

• in orice situatie stresanta
• prin rugaciuni (comunicare nemijlocita cu Dumnezeu)
• prin cereri cu multumiri (stare de recunostinta pentru o favoare facuta)

2. Preocupandu-ti mintea cu (4:8) :

• toate realitatile lui Dumnezeu,
• toate lucrurile morale,
• toate lucrurile echitabile,
• toate lucrurile pure, neintinate,
• toate lucrurile demne de apreciat,
• toate lucrurile demne de acceptat,
• toate lucrurile care constituie o virtute,
• toate lucruile demne de lauda

3. Practicand Cuvantul lui Dumnezeu/Credinta (4:9) :
(insuflat de oameni de incredere)

• Invatat,
• Asimilat,
• Exemplificat,
• Demonstrat.

4. Primind de la EL pacea (4:7,9) :

• supranaturala – depaseste capacitatea umana de intelegere
• protectiva – ganduri si inimi aparate in Christos Isus
• In prezenta lui Dumnezeu

Nu doresc să intru foarte profund în teologie, ci doar să prezint succint un tabel cu cîteva concepte cheie necesare. Tabelul este preluat din “O teologie a consilierii creştine” de Jay E. Adams.

Sfinţirea este un proces. Sfinţirea se aseamănă cu convertirea în faptul că omul nu mai joacă rolul pasiv pe care îl are în regenerare. Omul colaborează cu Duhul Sfânt pentru a-şi schimba vechile tipare de gândire şi comportament, deoarece acestea îi produc acum disconfort, sentimente de vinovăţie (ruşine) etc. Este resimţită nevoia unei manifestări conforme cu noua identitate (regenerare – din Adam în Christos), datorită faptului că s-a realizat o răscumpărare din “felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri”. Moştenirea poate fi de tipul şi-şi sau ori-ori. Adică predispozantă şi influenţată de mediu sau ori una, ori alta. Tulburările de personalitate fac parte din ceea ce moştenim de la părinţii noştri (ca predispoziţie, educaţie sau ambele). Necesitatea debarasării de povara moştenirii nu vine doar din interior, ci şi din exterior, de la confraţii în credinţă, uneori într-un mod terapeutic, alteori într-un mod necizelat, lipsit de căldură sufletească.

Astăzi se recunoaşte importanţa predispoziţiei constituţionale în apariţia multor afecţiuni somatice şi psihice şi nu se mai poate nega rolul hotărâtor al predipoziţiei în determinarea unora dintre personalităţile dizarmonice. Ca şi alţi autori, Binder deosebeşte psihopatiile de dezvoltările patologice ale personalităţii de tip psihogen. Primele constituie manifestări patologice determinate de predispoziţie în timp ce dezvoltările psihogene apar ca personalităţi anormale rezultat al influenţei condiţiilor defavorabile de mediu.

În ceea ce priveşte rolul educaţiei şi al mediului social în înţelesul larg al cuvântului, Kerbikov, împreună cu Ghindikin, înclină să admintă posibilitatea intervenţiei factorilor amintiţi atât în dezvoltarea şi accentuarea trăsăturilor psihopatice primare (înnăscute), cât şi în formarea de către aceşti factori a altor particularităţi (secundare, câştigate) care completează pe primele în tabloul clinic. Condiţiile externe nu numai că pot scoate în evidenţă, întări sau completa trăsăturile patologice moştenite, ci ele pot să şi determine de sine stătător un tip sau altul de personalitate dizarmonică.

Autorii susţin acest punct de vedere pe baza stabilirii prin studii catamnestice a unor corelaţii între particularităţile deformaţionale ale personalităţii şi condiţiile de mediu. Exemplificând diversele posibilităţi de structurare a tipurilor de personalităţi dizarmonice, Kerbikov arată trei din observaţiile sale ilustrative:

• fetiţa “idol al familiei” având ca trăsături de caracter irascibilitatea, atitudinea capricioasă faţă de cei din jur, crescută în condiţii de mediu familial care-i cultivau meritele, de recunoaştere şi evidenţiere continuă a calităţilor, la vârsta adolescentă s-a conturat ca o personalitate egoistă care pretindea recunoaşterea şi care a căpătat caracteristicile personalităţii isterice (histrionice);
• fetiţa “cenuşăreasa familiei” închisă, timidă, neliniştită, bănuitoare, a cărei copilărie a fost întuncată de jigniri nedrepte, bătăi, batjocură, la adolescenţă a căpătat caracteristicile unei personalităţi inhibate astenice, iar atunci când a reuşit să capete oarecare autonomie s-a produs o cădere bruscă a mecanismelor inhibitorii cu dezinhibiţia unor tendinţe instinctive şi ca urmare a început să practice prostituţia;
• cel de-al treilea copil, conflictual, irascibil, crescut într-un mediu unde dominau afectele primitive, brutale, explozive, care a neglijat aproape total educaţia copilului lăsându-l sub influenţa străzii, a conturat la vârsta pubertăţii trăsăturile psihopatiei excitabile, explozive.

Aducând în discuţie aceste modele de structurare a unor personalităţi dizarmonice, Kerbikov şi Ghindikin evidenţiază concordanţa dintre tipul personalităţii şi condiţiile de mediu în care s-a format, apreciind ca deosebit de important rolul factorilor de mediu în determinarea particularităţilor patologice atunci când aceşti factori sunt lăsaţi să acţioneze. Ei fundamentează în acelaşi timp valoarea incontestabilă a măsurilor de înlăturare a acestor influenţe în prevenirea structurării trăsăturilor patologice ale unei categorii de personalităţi dizarmonice.

• atitudini și comportament evident dizarmonice care se validează într-o gamă largă de situații personale și sociale
• durabilitate, constând în episoade prelungite și nelimitate în timp de boala psihică
• simptomele apar în copilărie sau adolescență, ele persistând în viața adultă
• tulburarea determină un disconfort subiectiv care devine evident mai ales în stadiile mai tardive ale afecțiunii
• afectarea semnificativă a performanțelor profesionale și sociale, dar nu obligatorie.

În DSM IV (The Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders – Manualul statistic si de diagnostic al tulburărilot mentale) tulburările de personalitate sunt grupate în trei subcategorii denumite clustere.

• Clusterul A – Caracterizat prin bizar și excentricitate

• tulburare paranoidă
• tulburare schizoidă
• tulburarea schizotipală

• Clusterul B – Caracterizat prin teatralitate, expresie emoțională intensă și instabilitate

• tulburarea antisocială
• tulburarea borderline
• tulburarea narcisică
• tulburarea histrionică

• Clusterul C – Caracterizat prin anxietate și îngrijorare

• tulburarea evitantă
• tulburarea dependentă
• tulburarea obsesiv-compulsivă

Trăsături temperamentale predispozante pentru tulburările de personalitate:

• Pentru Tulburările din Clusterul A:

• Retragere socială
• Suspiciozitate
• Stil de comunicare ambiguu

• Pentru Tulburările din Clusterul B:

• Impulsivitate
• Extroversie
• Abilitate de disociere a gândirii față de reacțiile afective negative

• Pentru Tulburările din Clusterul C:

• Neuroticim
• Evitarea traumei.

Jorg Muller (psihiatru si preot) descrie “Comportamentul religios greșit” în cinci ipostaze. Patru dintre ele descriu din experiența sa tulburări de personalitate.

• Comportamentul religios greşit – Urmarea unei false imagini despre Dumnezeu
• Comportamentul religios greşit – Caracterul Isteric [Histrionic]
• Comportamentul religios greşit – Caracterul Obsesiv
• Comportamentul religios greşit – Caracterul depresiv
• Comportamentul religios greşit – Caracterul Schizoid

Tulburarile de personalitate reprezinta un grup de structuri particulare ale personalitatii care include deviatii calitative sau cantitative ale sferei afectiv-volitionale si instinctive.

Aceste tulburari sunt schitate din copilarie, dar se cristalizeaza la adolescenta si insotesc persoana in cauza de-a lungul vietii. Ele se manifesta la nivel comportamental, dar subiectul nu le recunoaste ca atare, provocandu-i o incapacitate de integrare armonioasa la conditiile mediului social.

Caracteristici obisnuite ale pacientilor cu tulburari de personalitate:

- modele de comportament cronice si durabile, nu episodice;

- blamarea constanta a altora;

- functia sociala si ocupationala tulburate;

- dependenta sau independenta excesiva;

- frecvent “dezamagiti” de catre partener;

- trecere de la subevaluare la supraevaluare;

- relatii interpersonale tulburi sau instabile;

- deseori rezistenta la tratament.

Din punct de vedere creștin (scriptural, biblic) ar fi câteva întrebari ce s-ar potrivivi subiectului:

• pot fi transformați (creștin = urmaș al lui Christos, ucenic al lui Christos) cei cu tulburări de personalitate, ținând cont de faptul că structura lor de personalitate este una rigidă (trăsături cronice și durabile)?
• dacă pot fi transformați, avem de-a face cu o transformare episodică (adică, manifestată din când în când), ascendentă (o transformare în bine, continuuă) etc.?
• Unele trăsături de personalitate rigide se pot schimba, altele nu?
• Poate avea creștinismul un impact (terapeutic, transformator) pozitiv asupra celor cu tulburări de personalitate?

Pentru o mai bună orientare asupra tulburărilor de personalitate și a caracteristicilor fiecareia în parte, avem mai jos o listă.

1. Tulburarea de personalitate de tip paranoid (prevalenta mai inalta la barbati)

Tulburarea de tip paranoid se caracterizeaza prin orgoliu excesiv, neincredere in oameni si neintelegerea motivatiei lor psihologice. Pacientii au o suspiciozitate nu numai nejustificata, dar si inflexibila in multe situatii de viata, care nu este abandonata chiar daca i se prezinta contraargumente convingatoare care sunt invariabil ignorate.

Trasaturi psihologice si psihopatologice:

- suspiciozitate exagerata, neincredere in ceilalti;

- dificultati de relationare, de integrare si armonizare;

- tendinta de putere, succes, valorizare;

- nevoia de a fi recunoscut, stimat, pretuit;

- tendinta de autonomie, incapacitate de cooperare;

- fantezii de omnipotenta si grandoare.

2. Tulburarea de personalitate de tip schizoid (mai des intalnita la barbati si cu forme forme clinice mai severe, comparativ cu femeile)

Se caracterizeaza prin incapacitatea de a forma relatii sociale, evidentiate prin absenta caldurii sentimentelor, indiferenta la aprecieri pozitive, la critica sau la sentimentele celorlati. Grupul social ii percepe ca izolati, reci, lipsiti de tandrete, evitandu-le apropierea.

Trasaturi psihologice si psihopatologice:

- introversie accentuata, sociofobie, nonimplicare;

- detasare de realitate;

- indiferenta fata de lauda sau critica celorlalti;

- conduita neconventionala, nonconformista sau bizara.

3. Tulburarea de personalitate de tip dissocial (rata pe sexe este net superioara barbatilor, raportul barbati/femei fiind de 3/1; tulburarea pare a fi asociata cu mediul urban, cu un status socioeconomic precar).

Trasaturi psihologice si psihopatologice:

- conduita insensibila, aroganta si dispretuitoare;

- lipsa de regret, de remuscare sau autoculpabilizare;

- incapacitate de a mentine relatii autentice si durabile;

- iritatabilitate, impulsivitate, manifestari clastice si agresivitate.

4. Tulburarea de personalitate de tip emotional instabil (prevalenta tulburarii nu este cert estimata, dar s-a constatat ca este mai frecventa in tarile occidentale, comparativ cu cele orientale, la popoare latine, comparativ cu cele slave; pot aparea si alte complicatii: alcoolomanie, toxicomanie, depresie, suicid).

Trasaturi psihologice si psihopatologice:

- acte violente, manifestari impulsive;

- tulburarea determina un grad relativ de invalidare profesionala si, mai ales, sociala.

5. Tulburarea de personalitate de tip histrionic (prevalenta este mai inalta la femei; evolutia prezinta o ameliorare a trasaturilor in a doua parte a existentei).

Tulburarea de tip histrionic se caracterizeaza prin emotionalitate excesiva. Pacientii isi considera relatiile a fi mai intime decat sunt in realitate, au un comportament seducator si provocator sexual, in vederea satifacerii propriilor interese.

Trasaturi psihologice si psihopatologice:

- reactii emotionale excesive si tendinta permanenta de a capta atentia celorlati;

- comunicare colorata, metaforica, impresionabila;

- dramatizrea continutului comunicarii;

- comportament manipulativ si dependenta fata de cel investit afectiv.

Stari afective: se plictisesc repede, sunt deprimati sau veseli.

6. Tulburarea personalitatii de tip anancast (prevalenta tulburarii pare deosebit de inalta, fiind estimata la 1% din populatia generala si 6-7% din pacientii centrelor de sanatate mintala; tulburarea este mai frecvanta la barbati, rata pe sexe fiind de 2/1; evolutia tulburarii este fluctuanta, in functie de factorii ambiantei, totusi, varsta aduce o accentuare a trasaturilor obsesionale).

Trasaturi psihologice si psihopatologice:

- inalta valorizare a regulilor, reglementarilor, ordinelor;

- perfectionism extrem;

- constiinciosi, militanti ai lucrului “bine facut”;

- intoleranti fata de compromis si coruptie.

7. Tulburarea de personalitate de tip anxios (evitant) (prevalenta tulburarii este de aproximativ 0.5 – 1% din populatia generala si de 10% din populatia centrelor de sanatate mintala; evolutia tulburarii este continua si ondulanta, fiind semnificativ influentata de situatii psihotraumatizante si frustrante).

Se caracterizeaza prin inhibitie sociala, sentimente de insuficienta si hipersensibilitate la evaluare negativa.

Trasaturi psihologice si psihopatologice:

- sociofobie cu evitarea activitatii profesionale ce implica relatii interpersonale;

- prudenta excesiva si rigoare in orice relationare;

- teama de a fi ridiculizat, criticat sau umilit in public.

Stari afective: anxietate, tensiune psihica, depresie.

Licenţa, aşa cum este afişat şi în titlul articolului este pe o durată de 1 an de zile şi este gratuită.

Detaliile “achiziţiei” pe site-ul :

Căpiţă de paie, ca si creştinul de... paie

Chiar aşa, când e de paie?

Înainte de a vedea când e de paie, trebuie sa stabilim ce înseamnă că cineva sau ceva este de paie. De exemplu, om de paie. Acea persoană care nu are… personalitate (puternică). Cineva de care se foloseşte altcineva pentru a-şi atinge un scop personal. Om fără opinie proprie. Sau a întemeia ceva de paie înseamnă a clădi ceva pe temelii şubrede.

Acum că am văzut înţelesul a ceea ce este de paie, putem răspunde la întrebarea “Când creştinul e de paie?”.

• Este de paie când nu este lumină (Efeseni 5:8). Crede că este lumină, dar stă în întuneric şi se simte bine. Ba chiar îl deranjează lumina, îi arde ochii. Obişnuinţa, bat-o vina.
• Este de paie atunci când în caracterul său nu au ce căuta bunătatea, neprihănirea şi adevărul (Efeseni 5:9). A învăţat (de unde oare?) că “number one” contează, iar locul doi e pentru luuuuuzări. Lege, legalitate, cod moral, etică… bleah. Pentru cei mici, micuţi, minusculi, inexistenţi. Adevărul e unul singur. Cel personal. Punct!
• Este de paie când în preajma lui toţi se simt bine (Efeseni 5:11). Ca acasă. De fapt, acasă. Şi bîrfitorii, şi calomniatorii şi hoţii şi… şi… . În secolul XXI când ştiinţa a ajuns atât de departe, Hubble şi mai departe noi ne purtăm ca nişte mironosiţe pocăite… Dar oameni buni, n-aţi auzit de “deschidere culturală”? Eu mă simt în largul meu şi cu iudeii şi cu grecii şi cu cei cu Lege şi cu cei fără Lege.
• Este de paie când “curajul” (a se citi tupeul, obrazul gros) este virtutea lui cea mai mare. Iar sinceritatea lui e debordantă (Efeseni 5:12). Are o singura deviză: totul pe faţă. Ce-i aia ruşine, pudibonzilor?
• Este de paie atunci când are “bunătatea” lui aparte (Efeseni 5:13). El nu acuză pe nimeni. Pentru toţi are o vorbă bună. De ce să scoatem paiul din ochiul celuilalt? Nu e frumos! Numai Dumnezeu acuză, ipocriţilor.

A se citi aşa cum este: un pamflet.

Textul biblic citat:

Efeseni 5:8  Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi, deci, ca nişte copii ai luminii. 9  Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr. 10  Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului, 11  şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai de grabă osândiţi-le. 12  Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns. 13  Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală, este lumina.

Text: Numeri 11:1-3

A) Când relaţia ta cu Dumnezeu este ruptă

• Datorită cârtirii (Numeri 11:1; 14:1-2) – o exprimare indignată a nemulţumirii, prin murmure, plîns, bocet, strigăt.
• Datorită desconsiderării lui Dumnezeu (Numeri 14:11)
• Datorită necredinţei (Numeri 14:11)
• Datorită trăirii în plăcerile naturii corupte (Iuda 16)
• Datorită unei inimi mândre (ce se exprima prin cuvinte trufaşe) (Iuda 16)
• Datorită unui caracter făţarnic (linguşeală pentru beneficii) (Iuda 16)

B) Când ai parte de judecata Sa (foc mistuitor)

• Când păcătuieşti cu voia, în deplină cunoştinţă de cauză (Evrei 10:26-27)
• Când beneficiezi de influenţa Mântuitorului, dar trăieşti în păcat (Evrei 6:4-8; 2Petru 2:20-21)
• Când desconsideri Împărăţia lui Dumnezeu (principiile, legile) (Evrei 12:28-29)

C) Concluzia:

• Domnul Isus este modelul Mijlocitorului desăvârşit (2 Timotei 2:1-5)
• Situaţiile de urgenţă solicită măsuri de urgenţă (Mijlocirea) (Iacov 5:13-16)

Poate cel mai interesant mecanism psihologic al bîrfei este catharsis-ul. Funcţia catartică a bîrfei se exprimă prin eliberarea unor sentimente/trăiri negative, ca furia, ura, frustrarea, dezamăgirea, invidia, dezgustul, resentimentele. În acest fel, bîrfa este terapeutică. Funcţia catartică, la unele comunităţi, este foarte ferm delimitată de orice nu este bîrfă. În Africa, aflăm că există populaţii în care bîrfa răutăcioasă este pedepsită prin tăierea buzelor sau chiar moarte, dacă ea are loc în afara unor timpi ceremoniali în cursul cărora exprimarea publică a emoţiilor negative este permisă.

Material preluat din
Dilema Veche, nr.121 – 19 mai 2006.