Deformările de raţionament

Intr-o “perioada normala, reflectiile noastre sunt “normale”, adica global reflecta destul de bine normalitatea. In schimb, cand suntem contrariati, unora dintre noi ni se intampla destul de frecvent sa pierdem putin pedala si sa ne torturam rumegand tot felul de idei foarte putin realiste sau rezonabile despre ceea ce ni se intampla. Exista tipuri foarte precise de deformare a reprezentarii mentale a realitatii, capcane in care cad persoanele care sufera de vulnerabilitate psihologica cronica sau temporara. Iata principalele manifestari:

1. Radicalizarea: a vedea totul fie in negru, fie in alb.
2. Suprageneralizarea: a dramatiza o dificultate obisnuita, generalizand-o in mod excesiv (folosind adverbe ca “totdeauna” si “niciodata“).
3. Deformarea selectiva: a nu retine decat partea negativa a lucrurilor (prin filtrare) sau a minimaliza ceea ce e pozitiv, amplificand ceea ce e negativ.
4. Autodeprecierea: a crede ca toate calitatile noastre, atuurile si succesele noastre n-au nici o valoare si nu servesc la nimic.
5. Inferenta: – a citi gandurile altora; – a ghici viitorul; – a face declaratii pripite.
6. Emotivitatea: a ne proiecta starile sufletesti asupra realitatii.
7. Prezenta lui “ar trebui”: a socoti ca viata si lumea “trebuie” sa raspunda totdeauna unor norme foarte precise.
8. Etichetarea: a identifica persoanele cu actiunile si comportamentul lor.
9. Personalizarea: a pune intreaga raspundere pentru o problema in carca uneia si aceleiasi persoane.

Aceste deformari ale rationamentului amplifica raul pe care-l provoaca o experienta dureroasa si pot sa ne antreneze in dezechilibre profunde si de durata.

Radicalizarea

E vorba despre un mod de a rationa extremist si fara nuante. Daca un rezultat nu este conform sperantelor dumneavoastra, il considerati un esec total. Este povestea unei tinere care tine regimsi care cedeaza impulsului de a manca o lingurita de inghetata. “Asta e! – isi spune ea – am dat peste cap tot regimul!” Aceasta idee devastatoare o infurie atat de rau, incat infuleca indata si restul de inghetata. Daca si-ar fi tinut un alt discurs dupa prima abatere, o reflectie mai rezonabila, de genul: “Ah, m-am cam abatut de la regimul meu. E pacat, dar o sa incerc sa nu repet greseala“, probabil ca frustrarea ei initiala ar fi fost mult mai mica si nu ar fi ajuns sa nu se mai sinchiseasca de rest.

Elemente de comunicare non-verbala 3

5. Acoperirea gurii cu mana

Daca cineva utilizeaza gestul acoperirii gurii cu mana in timp ce vorbeste, faptul arata ca respectivul minte. Daca el isi acopera gura in timp ce vorbeste altcineva, asta inseamna ca, dupa presimtirea sa acel ins minte. Una dintre cele mai tulburatoare privelistipentru un orator, este de a vedea cum, in timp ce el vorbeste, auditoriul recurge la acest gest. In fata unui auditoriu mai restrans sau in prezenta unui singur partener de discutie este recomandabil sa se intrerupa prezentarea sau expunerea si sa se adreseze intrebarea: “Doreste cineva sa comenteze cele spuse pana acum?”. Aceasta intrerupere va permite ca obiectiile celor din sala sa iasa la iveala, creand oratorului prilejul favorabil de a-si preciza afirmatiile si de a raspunde la eventualele intrebari.

6. Scarpinarea gatului

In acest caz, degetul aratator al mainii cu care scriem scarpina partea de sub ureche sau partea laterala a gatului. In timpul observarii acestui gest s-a constatat un lucru interesant: scarpinatul se face de aproximativ cinci ori. Rareori acest numar este mai mic sau depaseste aceasta cifra. Gestul semnaleaza indoiala sau incertitudine si este caracteristic oamenilor care spun: “Nu sunt sigur inca daca voi accepta”. Trebuie in mod deosebit sa remarcam situatia cand limbajul verbal contrazice acest gest, de exemplu cand cineva spune cam asa: “Eu pot intelege ce simtiti dumneavoastra”.

7. Interpretare si rastalmacire

Priceperea de a interpreta exact gesturile mainii aduse la fata – gesturi care apar intr-o serie de imprejurari date – se dobandeste in timp si prin indelungi observatii. Ceea ce putem afirma cu hotarare este faptul ca atunci cand o persoana foloseste unul din gesturile de aducere a mainii la fata, amintite anterior – acoperirea gurii, atingerea nasului, frecarea ochiului, frecarea urechilor, scarpinarea gatului, trasul de guler, degetele in gura -, este stapanita de ganduri negative. Numai prin studierea si observarea indelungata a acestor gesturi si prin luarea in considerare a contextului in care apar, putem ajunge in cele din urma la evaluarea exacta a gandurilor altora.

Cum lucrează răul spre bine…

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi după planul Său.

Romani 8:28

Cateva din gandurile sfintilor parinti pe marginea acestui verset:

Origen: “Tirania Faraonului a folosit la formarea sufleteasca a poporului evreu”.

Sf. Ioan Gura de Aur: “Cand apostolul a zis: ‘Toate lucreaza impreuna spre bine…’ s-a gandit si la cele ce sunt greu de suportat si la cele de intristare. Chiar necazuri de ar veni, chiar saracia, chiar inchisoarea, chiar foamea sau moartea, tu nu trebuie sa deznadajduiesti, caci puternic este Dumnezeu a le intoarce spre bine… El (apostolul) n-a zis ca, celor care iubesc pe Dumnezeu, nu le va veni nici un rau, ci ca toate le slujesc lor spre bine… De un singur lucru este insa nevoie: iubire adevarata fata de Dumnezeu”.

Teodoret al Chirului: “Nu tuturor ajuta, ci numai celor ce iubesc pe Dumnezeu, toate lucreaza spre bine”.

Sf. Vasile cel Mare: “Fara nici o indoiala, Dumnezeu ne randuieste faptele mai bine spre binele nostru, decat le-am schita noi insine”.

Avva Dorotei: “Crede ca tot ce se intampla cu noi, pana in cele mai mici lucruri, se petrece potrivit voii lui Dumnezeu si atunci vei suporta fara turburare tot ce va veni asupra ta”.

Avva Isaia: “Daca te molipsesti de vreo boala, nu deznadajdui si nu te imputina cu Duhul ci multumeste-i lui Dumnezeu, ca El se ingrijeste ca sa-ti procure prin aceasta boala un bine”.

Necazurile in viata unui credincios sunt totdeauna binecuvantari deghizate.

de Nicolae Moldoveanu, in Hristos Indreptatirea

Principii efesiene

Principiul I

Viata crestina nu incepe cu umblare, ea incepe cu sedere.

Viata crestina, de la inceput pana la sfarsit, se bazeaza pe principiul dependentei totale de Isus. Dumnezeu a realizat lucrarea de rascumparare, iar noi nu trebuie sa facem nimic pentru a o merita, ci putem beneficia, prin credinta, de consecintele lucrarii Lui terminate.

El ne -a înviat împreună, şi ne -a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus. Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni (Efeseni 2:6-9).

Principiul II

Desi viata crestina incepe cu sedere, sederea este intotdeauna urmata de umblare. Sederea indica pozitia noastra impreuna cu Christos in locurile crerest. Umblarea este experimentarea practica a acelei pozitii ceresti aici pe pamant.

Dumnezeu ni L-a dat pe Christos. Nu exista nimic ce noi sa primim separat de El. Duhul Sfant a fost trimis pentru a produce in noi ceea ce este din Christos, nu pentru a produce ceva separat de El, ceva din afara Lui. Noi suntem “intariti in putere, prin Duhul lui, in omul dinauntru”, … ca sa cunostem “dragostea lui Christos”. Ceea ce noi aratam in afara este ceea ce Dumnezeu a pus mai intai inauntru.

Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într’un chip vrednic de chemarea, pe care aţi primit -o cu toată smerenia şi blîndeţa, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragost… Efeseni 4:1-2

Trăiţi în dragoste, dupăcum şi Hristos ne -a iubit, şi S’a dat pe Sine pentru noi ,,ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros“, lui Dumnezeu. Efeseni 5:2

Verbul a trai, din aceasta traducere inlocuieste originalul a umbla.

Principiul III

Fiecare crestin trebuie sa invete sa se impotriveasca (sa lupte). Dar sa ne amintim inca o data ordinea: sezi, umbla, impotriveste-te. Nici un crestin nu se poate astepta sa intre in lupta veacurilor daca nu a invatat mai intai sa se odihneasca in Christos si in ceea ce El a facut, si apoi, prin puterea Duhului Sfant din el sa-L urmeze printr-o traire practica, sfanta pe acest pamant.

De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămîneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata dar, avînd mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, avînd picioarele încălţate cu rîvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mîntuirii şi sabia Duhului, care este Cuvîntul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii… Efeseni 6:13-18

“Armele” sunt pur defensive. Christos a dus o lupta ofensiva, pana la portile iadului, iar noi ducem o lupta defensiva aparand terenul castigat de Isus.

sezi – umbla – impotriveste-te

Sumarizare a unui mesaj al lui Watchman Nee, inspirare dupa articolul “Contraste: Watchman Nee“.

Elemente de comunicare non-verbala 2

Cele mai frecvente gesturi, din literatura de specialitate:

1. Strangerea de mana

In vremurile primitive, oamenii pesterilor, cand se intalneau, inaltau bratele in aer cu palmele deschise, pentru a arata ca nu au arme la ei. In decursul secolelor, acest gest al palmelor ridicate s-a modificat, aparand gesturi cu palma pusa pe inima si multe alte variante. Forma moderna a acestui stravechi ritual de salut este intinderea mainii si strangerea palmelor atat la intalnire, cat si la despartire. In mod obisnuit, intr-un asemenea gest mainile se scuturau de cinci-sapte ori.

Intr-o strangere de mana dominarea se face simtita prin intinderea mainii cu palma in jos. Un studiu intreprins asupra unui numar de 54 de oameni de afaceri, cu functii de conducere si cu succese in activitatea lor, a dezvaluit ca 42 dintre ei nu numai ca au avut initiativa strangerii mainii, dar au si utilizat-o in varianta dominatoare a acesteia. Intinderea de mana in sus este opusul strangerii de mana cu sens de dominare.

2. Frecarea palmelor

Viteza cu care cineva isi freaca palmele semnalizeaza cine va fi, dupa parerea sa, beneficiarul rezultatelor pozitive asteptate. Sa zicem, de exemplu, ca dorim sa cumparam o casa si, in acest scop, mergem la un agent imobiliar. Dupa ce ii descriem la ce fel de proprietate ne gandim, agentul isi freaca rapid mainile si spune: “Stiu un loc pe placul dumneavoastra!”. Agentul semnalizeaza ca potrivit parerii sale, beneficiarul rezultatelor va fi  beneficiarul. Dar ce am simti, oare, daca el si-ar freca foarte incet palmele in timp ce ne-ar asigura ca dispune de casa ideala? Ne-am gandi imediat ca umbla cu viclesuguri, ca vrea sa ne pacaleasca si am avea senzatia ca rezultatele asteptate ar fi mai degraba in folosul lui decat al nostru? Agentii comerciali sunt instruiti ca atunci cand isi freaca mainile, in timp ce descriu viitorilor cumparatori produsele sau serviciile, sa faca aceasta, neaparat, cu o miscare rapida a mainilor, pentru a evita trecerea cumparatorului in defensiva. Atunci cand cumparatorul isi freaca mainile si spune vanzatorului: “Ia sa vad ce-mi puteti oferi!”, prin aceasta semnalizeaza ca se asteapta sa i se arate produse de buna calitate, din care probabil va si cumpara.

3. Mainile in pozitie de coif

Observatiile si cercetarile cu privire la acest gest fascinant demonstreaza ca este frecvent folosit in relatiile superior-subordonat si ca poate aparea izolat, indicand o atitudine de siguranta sau una de “sunt foarte destept”. Conducatorii de unitati sunt cei care recurg adesea la aceasta pozitie a mainilor atunci cand transmit instructiuni sau sfaturi subalternilor si deosebit de frecvent este folosit in randul contabililor, avocatilor, managerilor si altor categorii asemanatoare.

4. Etalarea degetului mare

In limbaj non-verbal, folosirea degetului mare este o manifestare a prioritatii, a superioritatii si chiar a agresivitatii. Gesturile degetului mare sunt gesturi secundare, parti componente ale unui grup de gesturi. Etalarea degetului mare este un semnal pozitiv; el apare des in postura tipica a sefului glacial, care il utilizeaza in prezenta subalternilor. Cei care poarta haine noi, de croiala moderna il utilizeaza mai frecvent decat cei imbracati in lucruri mai vechi, cu o croiala depasita.

Un “speach ciudat”

Acest “spici” l-am tinut cand am fost invitati (cu cativa ani in urma), echipa radio, la Biserica SION din Sibiu.

Cu aceasta onorabila ocazie, am facut/realizat o introducere la un pasaj din Scriptura, pe care l-am expus auditoriului crestin. Introducerea contine titluri din emisiuni existente la acea data in spatiul RVE largit (unele mai sunt si astazi). Iata continutul acelei parti introductive:

Va multumim pentru ca mereu ne primiti in casele dumneavoastra “CU BRATELE DESCHISE“.

Noi, ca echipa radio, dorim ca multe “DESTINE IN DERIVA” sa devina “VIETI TRANSFORMATE“, afland “DRUMUL PACII“, “DRUMUL SPRE CASA“, venind “DIN INTUNERIC SPRE LUMINA“.

Astfel, “RASPUNDEM ASCULTATORILOR“, prin “CUVINTE POTRIVITE“, asa ca “DE LA INIMA LA INIMA“, oferindu-le “EVANGHELIA LUMINA VIETII” pe 89,4 MHz.

As dori ca in ceva mai mult de “CINCI MINUTE PENTRU SUFLET“, sa citim “MESAJUL IUBIRII DIVINE“, “CUVANTUL CARE SFINTESTE“, cu scopul expres de a parcurge “TREPTELE DEVENIRII” noastre spirituale.

Acest text l-am extras din “COMORILE BIBLIEI“.

Acesta a fost textul introductiv. Nu l-am modificat, cu toate ca acum i-as aduce imbunatatiri.