Determinări ale autominţirii şi autoiluzionării

Minciuna de sine alimenteaza sensul vietii si apare ca un antidot la previziunile deprimante pe care omul, vrand-nevrand, le face. Prin minciunile “vitale” se neaga realitatea bolii sau a mortii, se cultiva sentimentele sperantei si increderii, se depasesc piedicile implacabile care marcheaza fiinta umana. Minciuna vitala este o forma ocolita de acceptare a vietii asa cum este, o “impacare” tergiversata cu propria conditie, o luare in stapanire taraganata a propriei evolutii si deveniri, o fata bizara a acceptarii constiintei limitelor.

Ca fiinte limitate nu ne raliem usor adevarului. Cand acesta nu ne convine, ne solidarizam mai ales cu inselaciunile si iluziile. “Suntem oare pregatiti sa recunoastem toate consecintele adevarului?” – se intreba S. Kierkegaard iar intrebarea lui starneste frisoane pe care, bineinteles, nu le recunostem. Aceasta fiind situatia, nu ne ramane decat sa ni se administreze adevarul in mod treptat, complementat cu o doza chibzuita de… minciuna. Cand nu accepti (sau nu ti se da) totul dintr-o data, vei pasi smerit pe urmele adevarului escortat de fantosele minciunii.

Alaturi de mintirea altuia trebuie invocata nu mai putin frecvent mintirea de sine. Automintirea, autoiluzionarea, inselarea de sine par, la o prima privire, conduite paradoxale, chiar absurde. Se stie ca in cazul mintirii altuia se presupun urmatoarele premise:

• subiectul care minte cunoaste foarte bine realitatea pe care isi propune sa o ascunda;
• agentul mincinos are intentia explicita de a-si pacali interlocutorul, adica de a-i induce acestuia o reprezentare care sa-l determine sa actioneze intr-un anumit fel;
• agentul mincinos si pacientul amagit sunt doua persoane distincte, cu profiluri caracteriale si interese diferite.

Avertizment!

Mesajul este inspirat din schita facuta la un articol anterior, alegeri personale.

Este de fapt, tot o schita pe aceleasi versete din Apocalipsa 2:4-5, “lucrata” impreuna cu Wes (mai mult el), prin intermediul lui Skype, intr-o noapte, pe la ora 4:00. Cine ar fi banuit? Selimbar – Texas, duplex.

Avertismentul Lui Isus

1. Cauza avertismentului

- parasirea dragostei dintai

2. Solutia la avertizare

- analiza trecutului;

- pocainta;

- revizuirea comportamentului.

3. Consecinta respingerii avertizarii

- luarea sfesnicului.

Concluzie: ca si crestini sa nu ramanem doar potentiali, doar “ar fi fost un om deosebit”.

Comportamentul religios greşit – Caracterul depresiv

Un neurolog mi-a spus candva ca ii recunoaste aproape imediat pe bunii “catolici” printre pacientii sai. Acestia ar suferi mai frecvent de depresii, deoarece sunt mereu crispati de dorinta de a atinge perfectiunea. Inclin sa ii dau dreptate colegului meu. Orice efort de a deveni, prin forte proprii, sfant, duce la resemnare sau depresie. Este vorba, in primul rand, de refularea unor sentimente elementare cum sunt mania, frica, vinovatia, tristetea, a caror manifestare suferindul nu si-o ingaduie. El crede ca asemenea sentimente, ca si nevoile sexuale, sunt ceva rau si trebuie tinute in frau! Este insa, mai degraba, o suprimare ce se petrece in numele Domnului. Acolo unde lipseste expresia uni impresii se instaleaza depresia, adica atunci cand cineva nu-si articuleaza sentimentele si nevoile se ajunge de-a dreptul la suprimarea lor. Aceasta insa nu din dorinta lui Dumnezeu.

Concret: refularea dorintelor puternice de catre oamenii depresivi duce, si in domeniul religios, la pierderea originalitatii si a capacitatea de a-si dezvolta personalitatea. Un comportament de victima, de autosacrificiu ascunde, nu arareori, teama de a infrunta viata; omul s-ar putea face, cu aceasta ocazie, vinovat. Si deoarece oamenii depresivi se tem de vinovatie, ei fac tot ce le pretind ceilalti. Astfel ei se fac vinovati de faptul ca nu-si traiesc propria viata. Iar pana la urma se intampla sa dea frau liber agresivitatii acumulate impotriva propriei persoane, ajungand, in cazurile cele mai grave, sa se sinucida, adica sa se dezica de viata ce le-a fost daruita. Crestinul sanatos a invatat sa se apere si sa se confrunte cu propriile sale defecte.

Cum să comunicăm eficient

Optimizarea comunicarii

Pentru a se conferi comunicarii o mai buna sansa de succes este indicat a raspunde la cinci intrebari simple:

De ce? (scopul)

• de ce comunic?
• care este scopul meu real de a scrie sau vorbi?
• ce sper eu sa realizez?
• care este scopul meu: sa informez, sa influentez, sa conving sau sa fac conversatie?

Cine? (interlocutorul)

• cine este cu precizie receptorul mesajului meu?
• ce fel de persoana este, ce personalitate are, educatie, varsta, statut social?
• cum va reactiona la continutul mesajului meu?

Unde si cand? (locul si contextul)

• unde va fi receptorul cand va primi mesajul meu?
• in ce moment soseste mesajul?
• care este relatia mea cu receptorul? Este subiectul mesajului un motiv de controversa intre noi? Atmosfera este incarcata sau destinsa?

Ce? (subiectul)

• ce vreau exact sa spun?
• ce as dori sa spun?
• ce doreste el sa stie?
• ce informatii pot omite?
• ce informatii pot da pentru a fi: clar, concis, amabil, constructiv, corect, complet?

Cum? (tonul si stilul)

• cum voi comunica mesajul meu: in cuvinte, in imagini? Ce cuvinte? Ce imagini?
• ce mod de comunicare va fi apreciat: scris sau vorbit?
• cum voi organiza informatiile pe care vreau sa le transmit? Voi folosi o prezentare deductiva sau inductiva?

Este indicat a tine cont de aceste observatii chiar daca vom comunica spontan; raspunsurile la aceste intrebari vor actiona ca o buna disciplina in a ne impiedica sa vorbim fara sa gandim.

Comportamentul religios greşit – Caracterul Obsesiv

Aici este clar ca elementul de baza este “frica”. Omul cu structura obsesiva vrea sa se asigure si sa se protejeze. Din aceasta cauza se si agata el atat de principii si formule; nimic nu ar putea fi mai rau decat modificarea propriei lui personalitati. Acestui tip ii este caracteristica o gandire magica: asigurarea prin reguli, interdictii si respectarea unei ordini acceptate il ajuta sa-si tina in frau temerile. Tendinta de a verifica de o suta de ori usile si robinetele, de a repeta la nesfarsit rugaciunile, de a numara masinile de pe strada sau de a cantari de zece ori o situatie inainte de a face urmatorul pas ii asigura sentimentul ca viata poate fi traita fara teama cel putin in urmatoarele cateva ore. Dupa care urmeaza un nou ciclu de impulsuri obsesive. Pornirea de a se spala la nesfarsit ilustreaza extrem de concludent de cate aranjamente si manevre este nevoie pentru a reinstaura vechea ordine: sentimentele de vinovatie pot fi si ele, spre exemplu, spalate pentru scurt timp. Gandirea magica inghite intreaga lume si insasi imaginea lui Dumnezeu. Evlavia fanatica si inclinarea spre dogmatism sunt semnele unei structuri religioase obsesive. Omul respectiv este cu siguranta prevazator, concentrat asupra telului sau, consecvent; dar toate acestea se manifesta intr-un mod crispat caci, de fapt, el n-are incredere in Dumnezeu. Ba chiar s-ar putea spune ca regulile dupa care traieste sunt cu atat mai mult aspre cu cat mai putina incredere are in Dumnezeu. Teama de a se face vinovat este adanc inradacinata in el. Cautarile in domeniul credintei pot provoca crize; de aceea el face totul pentru a se apara. Iar cea mai buna metoda de aparare este respectarea stricta a traditiei. Astfel stii macar pe ce poti conta.

Comportamentul religios greşit – Caracterul Isteric

Il intalnim adesea in practica religioasa. Din teama de a pierde sentimentul ca este protejat, ca se afla in siguranta, istericul se agata de oamenii din jur, Ii cere lui Dumnezeu puterea de a se tine tare, se irita usor si, fiind extrem de emotiv, reactioneaza adesea fie printr-un entuziasm, fie printr-o indignare exagerata. Atunci cand frica este tinuta in subconstient, ea izbucneste sub forma unor afectiuni psihosomatice: conflictul sufletesc se converteste intr-un handicap fizic.Asemena cazuri sunt denumite isterii de conversiune. Acesta era si cazul unui elev de saptesprezece ani care a venit la mine [autorul cartii, Jorg Muller] deoarece isi pierduse, brusc, vederea, desi nu fusesera constatate la el nici un fel de leziuni ale tesuturilor ochiului. Nenorocirea a inceput in ziua cand o colega draguta